Sportul ca pasiune și educație

Suntem sufocați de subiecte mondene sau politice, de păreri și opinii cu pretenții de valoare. Peste tot în mass-media, avem parte de dezbateri de cea mai înaltă ținută. Dar uităm deseori de lucrurile simple, de așa-zisele banalități care ne înconjoară.
N-aș fi fost atât de simplist dacă nu aș fi participat la o conferință de presă care a avut ca temă sportul. Și m-am gândit că, în mijlocul atâtor asalturi ale tehnologiei, între telefoane performante și tablete superperformante, între computere și instagramuri, facebook-uri și alte metode de socializare electronică, uităm până și să umblăm. Mi-au atras atenția trei tineri pătimași, iubitori de sport și în special de atletism. Și nu oricum, ci încercând să împărtășească din dragostea lor de sport și altora, în special copiilor.
Pe scurt, o asociație încearcă de vreun an să atragă tinerii, în special copiii spre sport, spre atletism, spre alergare – baza oricărei mișcări sportive ce presupune tocmai mișcarea – dar și spre aruncarea mingii de oină, sărituri etc. Și, pentru a exemplifica această tendință, organizează inclusiv o competiție pentru copii, acum, de 1 iunie, la nivel de municipiu. Mai face și alte chestii, cum ar fi niște competiții zonale, cum ar fi unele tabere tematice. Și totul în nici un an de la înființare. Primul, într-un clasament al meu, legat de rezonanța numelui, este Sorin Mâneran. Apoi, Mircea Crișan și Mircea Pința. Nu în cele din urmă Silviu „flowerman” Turc care nu se bagă niciodată în prima linie, dar este liantul și sufletul multor evenimente cu rezonanță sportivă.
Pe scurt, nu competiția în sine, de săptămâna viitoare, este esența, ci ideea, ci intenția… Și, într-un proiect pe termen mediu, atragerea tinerilor spre sport, spre natură, spre o viață sănătoasă.
Poate n-aș fi dezbătut acest subiect care, privit dintr-un anumit unghi nici nu pare subiect de dezbatere. Nu pare, dar este… Față de alte subiecte care, așa cum spuneam, sunt mai tabloidizate și mai tabloidizante, aceasta este chiar o temă care ne îndeamnă la cugetare… E un mod de a fi, o abordare mai realistă a unei vieți tot mai sedentare, tot mai tehnologizate. Noi, acum, preferăm să fim mai comozi, mai atenți la reclamele pentru medicamente decât la viața activă, sportivă și sănătoasă.