Recent, am participat la o reuşită întrunire a Cenaclului Luceafărul, găzduit de Casa de Cultură a Sindicatelor.
Prilej prin care, am asistat la o prezentare de nouă carte, sub semnătura preşedintelui acestui longeviv cenaclu, domnul Vladimir Belity.
Starea
Cu un titlu care îmbie la o curată lectură, „Efeb de dor, amantă mi-e cuvîntul”, volumul este editat de Atelier, în Colecţia Ex Libris, conţine aproape nouăzeci de pagini iar copertele şi ilustraţiile sunt  inspirate după Alphonse Mucha, pictor ceh, Art Nouveau.
Autorul, adaugă astfel, la celelalte volume, patru la număr, o nouă apariţie , care apare sub o nouă aură.
Sonetul
Ca specie literară, este un poem cu formă fixă, patrusprezece versuri, rimă şi o structură logică, derivat din provencalul sonet sau it.sonetto, înseamnă cîntec.
În literatura romînă sonetul a fost introdus de G. Asachi dar a fost concludent  reprezentat prin M. Eminescu , despre care Tudor Vianu afirma că versurile recompun scuturarea unor ramuri. În literatura contemporană, se pot menţiona , la noi, ca autori de sonete, Mircea Cărtărescu ori Paul Miclău , dar nu putem omite Sonetele închipuite ale lui V. Voiculescu.
Poetul
A gîndit croşeta volumului în două segmente inedite.
Primul segment este compus din  cincizeci de sonete, corespunzînd săptămînilor din an. Sonetul şaisprezece este închinat lui V. Voiculescu.
Pe un dulce tărîm, ca un cîntec nepaseist al destinului, poetul are timp să-şi facă un inventar al vieţii. „Formînd cu file grele-o nouă carte
Din vreme adunînd ce ne desparte
Ieri-ul trecut de-un azi semiurban
Cu lipsa-i de bun simţ cotidian”-op-cit. pag.23

De aceea, consideră poetul, în anumite circumstanțe, nu ne putem gîndi doar la moşteniri, ci găsim în drumul cărţii un pliseu inspirat cît o proprie aventură ,iar zvonul facerii ei devine o plăcere şi cere o evadare nu numai din  monotonul cotidian ci şi din inerentul plictis. „Sunt răvăşit şi plin de îndoială
Că am ajuns să-mi zică..sonetist.
Cînd eu, de fapt, fiind mereu  trist
Par a avea o oarece sminteală” op. cit. pag.41
Noua carte este o voce, pe cît de modest ar părea a fi autorul, pe atît de bine rostuită, un depozitar de sonete ca nişte crîmpeir desprinse dintr-un destin literar ce nu l-a ocolit – Dimpotrivă!găsim atîta ordine! Estetic! Reflectări pure, căci ce este refrenul unui sonet decît o artă desprinsă din colaj de culoare?
„Sunt gîndul tău  de bine şi de pace
Venit ca mesager dinspre astral
O melopee, poate, de caval
Ce-n fiecare dintre noi ce zace” op. cit. pag-46
Partea a doua a volumului este segmentată pe acrostihuri, dispuse în ordine alfabetică, de la A la Z.O axă a timpului dintre un alfabet neperisat şi un poet  nesufocat  , ci care, pune ordine în esteticul real. Nu ştim dacă nostalgicul, obiectele, personajele i-au condensat bogata inspiraţie dar , cu siguranţă,  o undă de mesaje descompun înţelesuri iar memoria literelor aranjate pe talgerul fiecărui poem,  are gust şi must-de nou!Se simâea această nevoie!” Beteală de albastruri , zarea-i toată”……………
„Victorie, cuvînt plin de patimă
Virtual poem lăsat de izbelişte! op.cit .pag. 63, 84.
Precizări – au fost aproape domnului Vladimir Belity, şi-acum, colegii de cenaclu.Şi, ca un Preludiu la Ziua Mondială a Poeziei şi a crerativităţii, adontări şi precizări pertinente a făcut domnul profesor C. Deheleanu, care este şi editor pentru noul volum
„Cartea mi-a produs o revelaţie. Autorul are curaj de a se apropia cu frenezie de această specie literară” , concluzionînd că volumul, un roman în versuri, sau un sonet în alfabet, ca o premieră, are nevoie  nu numai de a fi un joc poetic ci şi de lectori avizaţi.
E evident că Sonetul bate frumos ..viaţa.. şi va avea un impact literar de răsunet. Versuri care nu se plîng nici se frîng , ci poeme  copleşite de cuvinte  ce par lacrimi  ce-ar fi voit să plîngă – De fapt tot volumul este o frumoasă înlănţuire  prozodică formată din epitete, personificări, metafore ascunse, comparaţii ori enumeraţii care îi conferă o notă aparte, de savoare şi sublim.
Poetul, cunoscut priten de haiku ori tanka, are acum vigoare, şi o nebună poftă de reînnoire, se întoarce la rigoare dar promite că va scrie în fiece zi cîte un haiku! Că ..” doar a pornit ..de jos şi —pe jos..în ascendentul domniei Sale ..drum!
„Iubesc păsăret în copaci! “ il se moque de soi! Pas!
Poetul, aflat la cenaclu de-o viaţă, este un om prea treaz printre noi!Şi-a strecurat viaţa printre ochiuri de ploi! Iar acest produs final vine dintr-o lung plăcută Călătorie de Timp! Ca o ţesătură dintr-o singulară dar nemonotonă voce!
Şi ..ca o concluzie..
E vocea de Poet cu stare de Sonet! “ În depărtarea  mea furat de gînduri
Mi te imaginez însingurat” op.cit.pag.36
Florica Ranta Cândea

Recomandările redacției