Buji

Nu pot încheia relatarea mea despre strada Cloșca, începută într-un număr anterior, fără să amintesc și despre edificiul de la nr.14, colț cu Piața Mihai Viteazul, operă a talentatului arhitect Kover Lajos, datând din anul 1906. Edificiul acesta neglijat, neîngrijit, cu fațada în paragină, îmbătrânește urât. În interbelic era vedeta pieții și cea mai frumoasă din str. Cloșca.

Deci să prezint situația edificiului de la nr. 14, așa cum este oglindită în oglinda  Pro Urbe. Aici avem un caz aparte, un loc în care se înnodă interesele proprietarilor edificiului, cu interesele proprietarilor de cabluri, cu lipsa de autoritate a Comisiei de Urbanism din CLM, cu neimplicarea Inspectoratului pentru  Cultură Culte și Patrimoniu, și încă cu atâtea alte instituții care ar trebui să intervină.

Destul și bine că toate cablurile atârnă ca lianele de curpene din pădurea de la Trei Insule. Nimeni nu vede, proprietarilor nu le pasă de fațada casei lor, proprietarii  cablurilor nu au găsit soluția să le fixeze măcar, despre tragerea prin tuburi , nici vorbă. Dar nimeni n-a privit peste drum la nr. 15 cum ar trebui să arate o fațadă.  Priviți în fotografiile anexate cât de falnică și impozantă este clădirea, și în contrast, cum le stă cablurilor care se fleandură. Priviți și geamurile în vitraliu,  ce ansamblu grotesc , ca-n „Marile Speranțe” cu o fațadă neglijată, scorojită și cu rețele ca pânza de păianjen. Se mai poate spera la mai bine?

 

Recomandările redacției