Aşa-zisul protest al magistraţilor, de duminică, a provocat şi o reacţie sănătoasă, zic eu, din partea Romanian Community Coalition. Preşedintele acesteia, Chris Terhes, cere, printr-o adresă oficială, Curţii de Apel Bucureşti, să se pronunţe cu privire la afirmaţiile judecătorului Cristi Danileţ, unul dintre puţinii magistraţi care au manifestat pe treptele CAB, împreună cu renumiţii haştag rezistenţi. Danileţ a fost întrebat dacă are autorizaţie pentru protest, iar răspunsul său a fost unul demn de categoria mitingiştilor puşi pe scandal, încredinţaţi că au tot dreptul să poruncească Guvernului, Parlamentului şi oricui doresc. Păi, nu le-a spus clar Iohannis că ei, nu o amărâtă de Curte Constitu­ţională, reprezintă poporul? Nu le-a spus că Parlamentul nu are voie să dea legi care lui nu-i convin, iar ei trebuie să vină la Parlament, să facă scandal, să ameninţe parlamentarii şi, la o adică, să-i ia la scărmăneală? Sigur că le-a spus, iar acum însuşi Cristi Danileţ vine şi le spune că au dreptul să poruncească justiţiei, să-i intimedeze pe judecători. Mai exact, iată ce a spus Danileţ: „Protestele, în România, nu trebuie autori­zate (…) Nu avem nevoie de autorizaţie pentru a sta pe scările Curţii. Este un protest? Cu siguranţă. Protestăm pentru o justiţie independentă, pentru eliberarea justiţiei de sub pârghiile politice”. Drept urmare, Chris Terhes întreabă, cu maximă ironie, Curtea de Apel, dacă de acum înainte orice parte implicată într-un dosar, împreună cu familiile, prietenii, susţinătorii sau cetăţenii interesaţi de dosarele aflate pe rol, vor avea dreptul să protesteze pe scările instanţei. Oricum ai întoarce-o, aşa se traduc spusele lui Danileţ. După mintea lui, nu este nicio problemă dacă un magistrat dă o sentinţă în dosarul unui interlop care a terorizat o comună sau un oraş, a maltratat şi şantajat oameni, ca să plătească protecţie sau dobânzi aberante pentru un împrumut infim, sub presiunea clanului acestuia, adunat cu arme şi bagaje pe scările Tribunalului. Dacă un judecător face apologia justiţiei străzii, este jale, iar dacă susţine asemenea gogomănii doar la comandă politică, este şi mai rău pentru România. Nu mai este pentru nimeni un secret că Danileţ a fost unul dintre soldaţii supuşi orbeşte Laurei Codruţa Kovesi, ale cărei abuzuri le-a apărat până în pânzele albe, fiind mai vocal decât ziariştii acoperiţi din aşa-numita divizie de presă a Binomului. Chiar dacă Luluţa a căzut, Danileţ a rămas să lupte până la final alături de Augustin Lazăr şi toţi ceilalţi – în frunte cu Iohannis – care nu doresc eliminarea malformaţiilor plantate pe trupul justiţiei de către monstruosul sistem construit de către Monica Macovei şi Traian Băsescu. Ceea ce promovează Danileţ nu se mai numeşte protest, ci şantaj, terorism împotriva justiţiei, încât te cruceşti că asemenea enormităţi pot fi susţinute de către un judecător. Dar, cel mai probabil, Danileţ nu s-a considerat niciodată, cu adevărat, judecător, ci doar un mercenar bine plătit de către stă­pâni.

Recomandările redacției