Dacă mai marii Aradului continuă să se preocupe de problemele oamenilor la fel cum au făcut-o până acum, în scurt timp arădenii s-ar putea trezi că nu mai locuiesc în Mica Vienă, ci în Mica Veneţie. În timpul ploii de marţi, mai multe străzi şi pasaje din municipiu au fost la un pas de a deveni navigabile, fiind o adevărată aventură să treci cu maşina prin apa care putea ajunge la motor dintr-un moment în altul.
În timp ce autorităţile locale au planuri măreţe, vor să construiască arteziene plutitoare de milioane de euro şi să facă Mureşul navigabil, apa pune stăpânire pe carosabil la prima ploaie mai serioasă. Ceea ce este mai grav este că sunt şi foarte multe persoane care se trezesc cu pivniţele, curţile şi chiar cu locuinţele inundate, iar atunci când cer sprijin de la Primărie, nu sunt auziţi aproape de nimeni. Să vă dau un singur exemplu, de pe strada Libertăţii. Disperarea oamenilor de acolo a ajuns la cote alarmante. Toate sesizările trimise pe adresa municipalităţii, toate strigătele de ajutor lansate cu ajutorul presei, au rămas fără niciun rezultat. Ploaia continuă să îi bage în sperieţi pe locuitori ori de câte ori vine, de parcă ar trăi într-un film de groază. În loc să ducă o viaţă liniştită, să-şi mai repare din când în când casele sau să facă orice altceva cu banii pe care-i câştigă, arădenii de acolo sunt nevoiţi să-şi investească economiile în… pompe, pentru ca apa să nu le intre din curţi, în dormitoare, în bucătărie sau în baie. Asta, pentru că Primăria, care invocă faptul că au fost arădeni ce s-au racordat cu canalizarea pluvială la canalizarea menajeră, nu este capabilă să facă ordine o dată pentru totdeauna.
Dar toate acestea au ajuns să nu mă mai mire, când edilii noştri au planuri atât de mari, care vor să investească milioane şi milioane de euro în nişte proiecte care nu au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi a arădeanului. Sigur, ar fi frumos să admirăm o arteziană în mijlocul Mureşului sau să ne plimbăm cu vaporaşul pe un râu navigabil, dar asta după ce se vor fi rezolvat marile probleme ale oraşului, când apa nu va mai ieşi pe străzi unde vrei şi unde nu vrei, când drumurile de pământ din cartiere vor fi asfaltate, când vor fi suficiente locuri de parcare, când pistele pentru biciclişti nu vor consta doar în câteva linii trasate pe carosabil, când căldura nu va mai avea preţuri prohibitive şi când cele mai multe blocuri vor fi reabilitate termic. Abia atunci ne vom putea permite luxul să facem investiţii de înfrumuseţare sau de plăcere. Nu de alta, dar nu am prea văzut până acum vreun gospodar care să-şi facă piscină în curte sau în grădină, în timp ce are acoperişul găurit la casă, iar gardul cade pe el, nici să-şi cumpere covoare persane, când are vatră pe jos. Dar ce să-i faci, cei care conduc destinele Aradului au o gândire mai aparte şi se gândesc probabil că mobilierul stradal cumpărat la suprapreţ pentru a fi amplasat pe Meţianu ţine iarna de frig, iar locuitorii din zonele inundabile la fiecare ploaie, uită de toate problemele când se gândesc că vom avea un Mureş navigabil.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției