Strigătul mut reprezintă titlul unui filmuleţ care poate fi vizionat pe internet şi în care este prezentat în detaliu modul în care este produs avortul. În documentar, un fost doctor aborţionist descrie, pe etape, cum se face un avort şi cum se comportă copilul când bisturiul se apropie şi încearcă să îl sfâşie. După ce dr. Bernard Nathanson oferă o prezentare detaliată a tehnologiei ultrasunetelor şi exemplificarea ei – prin intermediul căreia se pot obţine imagini din ce în ce mai complexe şi detaliate, ale pruncului aflat în pântecul mamei – acesta trece la prezentarea dezvoltării fetusului de la patru săptămâni la 28 de săptămâni folosindu-se de machete din plastic tridimensionale.Sunt de-a dreptul înfricoşătoare imaginile în care are loc prezentarea uneltelor unui aborţionist şi filmarea unui avort prin absorbţie. O fetiţă ce urmează să fie avortată, ce se mişcă în pântec, ale cărei bătăi ale inimii cresc la 140 pe minut, din când în când îşi suge degetul. Pe măsură ce pompa de absorbţie a avorţionistului pătrunde în pântec, fetiţa se retrage violent în colţul opus încercând să evite instrumentul. Gura ei este vizibil deschisă, într-un strigăt mut de disperare.

Strigătul mut al copilului pe cale de a fi ucis la cererea părinţilor săinu poate fi auzit însă de nimeni. Societatea în care trebuia să se nască şi din care avea tot dreptul să facă parte este surdă. Filme ca acestea ar trebui să facă parte din informarea femeilor înainte de a face un avort, conform legislaţiei. Există şi în Arad o asociaţie, Alege Viaţa, condusă de oameni inimoşi şi cărora le pasă, care se luptă cu morile de vânt încercând să le explice adolescenţilor din şcoli ce înseamnă un avort şi ce consecinţe poate avea asupra psihicului în timp. Deseori în prezentările lor apare şi documentarul privind Strigătul mut. Este un film dur, dar care prezintă realitatea dureroasă: avortul este o crimă.

Dra din păcate societatea surdă îşi astupă urechile, iar dacă „paradisul“ indiferenţei şi al egoismului este atacat de astfel de imagini, lumea îngustă reacţionează. Şi o face urât. Ştirile Pro TV de zilele trecute prezentau de exemplu cum „un nesimţit“, „om fără suflet“, respectiv profesul de religie, le-a prezentat documentarul cu Strigătul mut unor adolescenţi din nu ştiu ce şcoală din ţară, iar din cauza „imaginilor şocante şi scandaloase“ o tânără a leşinat. Bineînţeles că profesorul trebuie acum să dea cu subsemnatul, să îşi ceară iertare pentru imprudenţa sa şi să fie mai atent data viitoare cum îşi ţine ora. Asta dacă nu va fi alungat de la catedră definitiv pentru actul său de „barbarism“.

Victima societăţii noastre nu o reprezintă de fapt copilul ucis, nici măcar biata mamă care va avea pentru întreaga viaţă conştiinţa pătată, ci liniştea adolescentului nostru. Viitorii roboţi de mâine care nu trebuie tulburaţi de realitate, iar moralitatea nu trebuie să le ruginească hainele de tablă cu care trebuie învăţaţi să îşi acopere inimile.

Recomandările redacției