Sub presiunea multinaționalelor, banii românești din economie sunt tot mai puțini

1
246

Structura economiei românești s-a schim­bat foarte mult în ultimele trei decenii. Nu mai avem nici energia, nici petrolul, nici gazele, sistemul bancar, industria de ciment, nici cea a zahărului. Unii zic că un sfert din suprafața agricolă a țării este în mâinile unor investitori străini, alții că mai bine de o treime. Marile combinate de porci s-au închis. Străinii au deschis altele. Și când nu mai dispui în totalitate de resursele energetice ale țării, precum și cele de distribuție se cheamă că ești cam legat de mâini și de picioare. Adică depinzi și joci după cum îți cântă alții. Care au propriile interese.
Sunt multe păreri care spun că o țară este pe picioarele ei, în măsura în care economia națională are cea mai mare parte formată din capital autohton. La noi faptele nu mai stau așa. Așadar, la acest moment, mai bine de un sfert din topul celor mai profitabile 100 de companii aparțin sectorului energetic. Atât multinaționalele, cât și companiile de stat, au înregistrat creșteri importante ale profiturilor. Acestea au avut în total un profit net de peste 12 miliarde de lei. Asta reprezintă mai bine de o treime din rezultatul net cumulat al tuturor companiilor din clasament.
Rata profitabilității din energie reiese și din faptul că patru din primele zece companii activează în acest domeniu. De asemenea, în top 100 cele mai profitabile se regăsesc 11 bănci, care au avut anul trecut un rezultat net cumulat de peste cinci miliarde de lei. Doar una dintre aceste instituții bancare mai are capital românesc
Dintre companiile cu capital românesc, altele decât cele din sistemul bancar, Hidroelectrica pare de departe… perla coroanei. Este un exemplu că și o companie, cu capital majoritar de stat, poate fi o bună sursă de profit. Asta dacă este bine administrată. Ceea ce demontează păguboasa vorbă, decretată tot de politicieni, cum că: „Statul e cel mai prost administrator”. Dacă ești pus pe căpușat și nu ai nici competență, atunci da, statul este un prost administrator. Dar asta este o altă poveste.
Să revenim la problema noastră și anu­me: cât de românească mai este economia națională? Un alt capitol este cel al exporturilor. Și aici cifrele ne arată o situație destul de îngrijorătoare. Din cele aproape 22.000 de firme care vând în străinătate, doar șase companii românești se află în topul primelor 100. Și mai interesant este faptul că primele 100 de companii fac 50% din exportul României. Mai restrâns, în primii 50 de exportatori din economie nu se află nicio companie cu acționariat predominant românesc.
Totuși mai sunt câteva firme cu capital 100% autohton care au devenit afaceri de mare succes și chiar au depășit granițele țării. Dar acestea se pot număra pe degetele, hai să spunem cu larghețe, de la ambele mâini. Un important om de afaceri român spune: „Firmele românești sunt privite de către autorități, de cele mai multe ori, ca un dușman, ca un poten­țial infractor și nu ca un participant la economia națională. Investitorii străini au tot felul de facilități, ajutoare de stat și altele. Pe ideea ca să nu ne plece investitorii. Dar noi, cei de aici ai cui suntem? Noi unde să plecăm?”.
Dar care este percepția și din punct de vedere al forței de muncă, al angajatului la o companie? Petre Toma, președintele Uniunii Județene a Sindicatelor C.N.S.L.R.-Frăția, declară: „Și la noi în confederație, dar și la nivel județean ponderea membrilor de sindicat care sunt angajați la companii cu capital romnânesc este foarte mică. Avem membri care lucrează la societățile din subordinea autorităților locale. Este capital româ­- ­nesc, dar nu este unul privat. Este evident că în ultimul deceniu ponderea companiilor, subsidiare ale unor multinaționale, care au preluat grosul forței de muncă, în special în industria de automotive pe plan local a crescut semnificativ. În plus acestea au manageri români, care nu în puține situații, sunt mai puțini dispuși la negociere decât patronii străini care i-au angajat. Asta desigur în detrimentul salariilor oamenilor și până la urmă a veniturile bugetare pentru România“.
Multinaționale sunt aici, fac profit sau își „optimizează costurile“ și scot imensa majoritate a profitului peste graniță. Și cam asta e. Ba chiar, la o adică își iau catrafusele și pleacă spre zări mai bune. De aceea, fie și pentru cinicul motiv că firmele autohtone n-au unde să plece, ar trebui mai mult sprijinite. Adică să avem grijă de economia națională. Câtă mai este ea și cât timp, capitalul românesc mai este… acasă. Chiar am avea un proiect de țară. Unul concret, nu doar declarații frumoase, care nu prind niciodată viață…
 

1 COMENTARIU

  1. E mirajul unui profit rapid. E reteta standard care se aplica peste tot in EU. Corporatii cu miliarde in cont se muta in Judetul x. Statul le da o gramada de beneficii, tax breaks, etc. Cum in judetul X nu exista destula forta de munca specializata, corporatia aduce mii de straini sa umple joburile. Pretul caselor se tripleaza, localii care nu lucreaza la corporatie mor de foame iar in 10 ani, cand corporatia nu mai are tax free, pleaca. Judetul x ramane cu mii de ajutoare sociale de platit si fara bani de salarii. Reteta standard.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.