Sub scut!

Ieri a fost Înălţarea Domnului, sau Ispasul – cum mai este cunoscută această sărbătoare creştină în popor. Tot cu această ocazie a fost marcată şi Ziua Eroilor, prin slujbe de pomenire, ceremonialuri militare şi depuneri de coroane la monumentele eroilor patriei. Au fost cinstiţi cei care şi-au dat viaţa pentru apărarea ţării, adică s-au întors acasă „pe scut” – ca să folosim această expresie consacrată a strămoşilor noştri romani, care-i transportau astfel pe legionarii căzuţi pe câmpul de luptă. Dacă transpolăm lucrurile către lupta politică ce se dă în aceste zile pe malurile Dâmboviţei, atunci expresia „sub scut” nu mai are nicio valoare axiologică. Pentru comandanţii legiunilor romane care pierdeau bătăliile, alternativele erau exilul, degradarea militară, execuţia publică sau sinuciderea, iar legiunea în sine era decimată. Adică, tot al zecelea legionar era ucis. Pentru liderii partidelor politice care au pierdut alegerile europene în cel mai ruşinos mod cu putinţă, alternativele ar trebui să fie excluderea din partid sau demisia, iar conducerile organizaţiilor judeţene care s-au situat cu mult sub media pe ţară să fie sancţionate în acelaşi mod. Ei bine, în loc să-şi dea demisia, să emigreze sau să se arunce în Dâmboviţa, liderii partidelor cu pricina au recurs la o găselniţă absolut jenantă: demararea negocierilor pentru constituirea unui „pol de dreapta”. Adică s-au ascuns sub acest scut de conjunctură, fugind de onorantul act al demisiei. Vasile Blaga, de exemplu, în toată cariera sa politică nu a cunoscut saltul peste cele douăsprezece procente la care este pur şi simplu condamnat de imaginea publică pe care şi-a croit-o. A fost jenant când a candidat la primăria capitalei, după care a obţinut un scor şi mai ruşinos la Timişoara, unde a candidat pentru un post de parlamentar pe care nu l-a obţinut decât după a cincea re-redistribuire a mandatelor. Cu toate acestea, dând dovadă de un tupeu care n-are corenspondent în tot Bihorul, dă declaraţii televizate pe un ton sentenţios şi radical, de parcă însuşi domnia sa ar fi înfipt coada la prună. Mult mai credibilă ar fi fost imaginea delegaţilor democraţi şi liberali care au început negocierile pentru acest necesar şi util pol politic de dreapta, dacă în primele rânduri stăteau Predoiu, Iohannis, Hava, Orban sau Falcă, iar printre purtătorii de genţi din rândul al doilea să se numere tineri de elită, specializaţi pe banii fundaţiilor de partid, care să asigure viitorul dreptei româneşti. Iar celor ca Blaga, Antonescu sau Udrea să li se permită utilizarea scuturilor doar pentru a se feri de soare, de roşii coapte sau de ouă clocite…