Mihai Pașca, secretar de stat la Justiție, din partea PNL Arad, este unul dintre puținii liberali arădeni care consideră că actul cultural ar fi unul mult mai sărac dacă Filarmonica din Arad va fi văduvită de artiștii săi. Pașca își manifestă public speranța că aleșii locali nu vor vota împotriva Filarmonicii, o instituție care „pune Aradul pe harta civilizației Europene”.
Mihai Pașca:
„Bugetul între vals și recviem
Mama mea a studiat 11 ani pianul și canto, fiind chiar admisă la conservator. Eu la rându-mi am fost vreo 10 ani cursantul Scolii de Arte, din care 7 l-am chinuit pe profesorul Crișan de la clasa de vioară. Destul cat sa îmi dau seama ca nu voi fi următorul Ștefan Ruha dar totodată destul ca să pot aprecia câtă muncă, răbdare și exercițiu zac în spatele fiecărui instrumentist, corist sau solist. Mereu am admirat pe cei care au avut curajul sa își urmeze chemarea și pasiunea și, îmbrățișând o viață, de artist, cu sacrificii și rareori opulentă material, au ales să hrănească inimile si sufletele lor și ale noastre. Noi, ca și comunitate, avem datoria să îi susținem pe ei și actul cultural ai cărui beneficiari suntem și care pune Aradul pe harta civilizației Europene.
În concret, pe subiectul local al ultimelor zile, eu sunt sigur că administrația Aradului are în vedere alegerea corectă și nu are intenția de a reduce personalul artistic al Filarmonicii Arad. Asta pentru că a păstra acolo o echipă în formație minimă pentru o gamă completă de spectacole, așa cum există acum, nu ar fi altceva decât o chestiune de coerență administrativă. Nu de alta dar investiția făcută în clădirea și sala de spectacole ale Palatului Cultural, oricât de valoroasă este ea economic, inginerește și arhitectural, are ca scop final deservirea și încadrarea actului de cultură ce se săvârșește acolo. Or după ce arădenii au redat frumusețea acestui edificiu, făcându-l din nou, de câțiva ani, motiv de mândrie pentru oraș, ba mai mult l-au dotat și cu o orgă pentru a aduce sala de spectacole în rând cu oricare alta din Europa, a goli acum instituția de cei care trebuie să pună în valoare toate astea, ar fi de neînțeles. Sigur nu va fi așa, pentru că liberalii arădeni pun preț pe cultură. Au făcut-o și o vor face în continuare. Pe lângă investiția majoră din Palatul Cultural o avem și pe cea din Teatru, acum în curs și la finalul căreia Aradul va avea două edificii strălucitoare. Peste ce au mult comparatele orașe vecine Timișoara, Oradea sau Cluj. Or degeaba am investi în clădiri dacă apoi am pune lacătul pe ele sau le-am deschide mai rar ca înainte. Nu va fi cazul.
Acum să privim și reversul medaliei:
Dacă la Teatru, de ani de zile, într-o clădire degradată și o sală uzată din toate punctele de vedere, am văzut o activitate efervescentă, cu multe evenimente și festivaluri (înaintea blocajului COVID), cu spectacole diverse, în spațiu convențional și nu doar, cu o echipă și un manager care se străduie să dea cât mai mult orașului – un efort care mă face să mă înclin – lucrurile au stat cam diferit la Filarmonică. O interminabilă și obositoare gâlceavă, cu fiecare director permanent contestat din interior și exterior – unii dintre aceștia remarcându-se doar prin meltenisme estivale și sfidare. Evenimente puține generate de echipa de acolo în afara stagiunii regulate și puține (spre deloc) inițiative de a atrage public nou, respectiv de a deschide filarmonica și actul de cultură de acolo spre tineri. Așa cum am spus, cred sincer că actul cultural trebuie susținut de comunitate dar pe măsura acestei susțineri trebuie să vină un produs consistent și de calitate. Chestiune la care echipa Filarmonicii mai are de lucru. Altminteri o restructurare a acestei instituții va fi inevitabilă chiar în lipsa unor constrângeri bugetare”.
