Surpriza care nu este o surpriză pentru nimeni

Titluri de o şchioapă, împănate cu expresii de genul „mişcare surpriză„ sau „bombă„ cu referire la faptul că Viorica Dăncilă a declarat că PSD o susţine pe Adina Vălean pentru funcţia de comisar european. Ce surpriză văd unii în asta, chiar nu pricep. Este normal ca Viorica Dăncilă, pe ultima sută de metri a campaniei pentru turul doi al alegerilor prezi­denţiale, să fluture steagul interesului naţio­nal, pentru a mai câştiga nişte voturi. „Vorbim despre un român. Chiar dacă aici avem dispute politice, nu vom face ceea ce a făcut PNL, să critice candidaţii. Noi vom susţine că este vorba despre un român şi nu vrem să ducem războiul intern în plan extern. Suntem oameni responsabili, ne interesează ima­ginea ţării şi vom susţine candidatura Adinei Vălean”,
De parcă s-ar sinchisi cineva că PSD o susţine sau nu o susţine pe Adina Vălean. Nu s-a sinchisit nimeni nici măcar atunci când PSD era la guvernare, toate propunerile lui Dăncilă fiind respinse pe bandă rulantă. Dacă o interesa cu adevărat ca funcţia de comisar european din partea României să nu fie periclitată, nu ar fi insistat cu atâta încăpăţânare cu propuneri care ştia din capul locului că vor fi respinse. A propus-o pe Rovana Plumb pentru că era strânsă cu uşa, deşi ştia toată lumea că aceasta va fi respinsă, asupra ei planând suspiciuni de corupţie, mai mult sau mai puţin justificate.  Poate că, din punct de vedere politic era obligatoriu să încerce să promoveze un membru al PSD, dar dacă ştia că niciunul nu va fi acceptat, fie din cauză că noua şefă a Comisiei Europene vrea neapărat o femeie, fie pentru că nu voia sub nicio formă un reprezentant al PSD, mai ales după ce trecuse moţiunea de cenzură. Pot să înţeleg că Veorica nu putea să propună pe cineva de la PNL, dar de ce nu a propus-o pe Corina Creţu, pe care sunt sigur că nu ar fi respins-o nimeni, având în vedere că avea deja la activ un mandat de comisar european apreciat pentru activitatea sa.
Nu cred că o asemenea propunere ar fi fost privită ca o cedare în faţa lui Pon­ta, ci, dimpotrivă, ar fi putut să-i aducă Veoricăi un plus de susţinere din partea susţinătorilor tradiţionali ai PSD. Probabil că, dacă ar fi făcut acest lucru, şi-ar fi ridicat în cap o mare parte a talibanilor din partid care luptă din răsputeri împotriva unei posibile reunificări a PSD, printr-o alianţă urmată de fuziune cu partidul lui Ponta, dar ar fi câştigat alţi susţinători din cadrul greilor partidului care tocmai asta doresc. Una peste alta, însă, ar fi împiedicat accederea în funcţia de comisar european a unui liberal şi promovarea unui social democrat, chiar dacă nu mai este membru PSD. Am convingerea că PNL nu ar fi atacat-o pe Corina Creţu, ci, strângând din dinţi, ar fi acceptat-o, pentru că aveau nevoie de voturile Pro România la moţiunea de cenzură. Poate că, acum, declaraţia Veoricăi despre interesul naţional este una sinceră, dar, aşa cum spuneam, nu cred că îi mai foloseşte la ceva.