Sute de arădeni de pe străzile Cloşca, Crişan şi Doinaş au fost batjocoriți de administrația Falcă

În ciuda faptului că în anul 2011 au fost trecute în Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI), cu scopul de a fi reabilitate de Guvernul României, foarte mulţi arădeni se întreabă cum de străzi importante, situate în centrul oraşului, au fost uitate atât de mulţi ani de către administraţia locală. Oamenii sunt nemulţumiţi de faptul că în condiţiile în care Aradul a beneficiat de sume importante de bani, străzile puteau fi măcar plombate, astfel încât să fie cât de cât practicabile, dacă de modernizare nici nu poate fi vorba.
Strada Cloşca
Unele dintre cele mai frumoase şi impunătoare clădiri din oraşul nostru sunt blestemate să locuiască pe strada Cloşca. Denivelările, mizeria de pe stradă, gunoaiele, tencuiala de pe clădirile neîngrijite, care stă să nimicească trecătorii, fac din strada care ar putea deţine un potenţial uriaş de investiţie, o potecă sumbră şi obscură. „În timpul zilei, în afara emoţiilor pricinuite de căderea vreunei cărămizi ori ţigle în cap, nu prea ai alte motive de teamă. Este adevărat că şi căile de deplasare sunt extrem de limitate. Strada este foarte îngustă, intens circulată de maşini, astfel încât siguranţa de a merge pe mijlocul drumului din cauza căderii tencuielii de pe clădiri este din start exclusă. Îţi rămâne varianta, care în mod normal, în oraşele civilizate, ar fi ca pietonul să circule în condiţii de si­guranţă, pe trotuar. Dacă eşti însă cu privirea pe sus, atent să apuci să spui un ultim «Amin», în cazul în care o bucată de pe vreo clădire îţi cade în cap, rişti să îţi rupi picioarele. Trotuarul este într-o stare atât de afectată, încât te apucă lehamitea. Noaptea, în schimb, strada este plină de boschetari“, ne-a declarat Ana Leucuţa, o trecătoare.
Strada Crişan
Vecină cu Cloşca este strada Crişan, situată de asemenea în centrul oraşului. Sărmanul nostru erou naţional, care a îndurat atâtea chinuri pentru ţara sa, este torturat în continuare de halul în care arată strada care îi poartă numele. Strada este cel mai elocvent exemplu pentru un străin de a confunda ţara noastră cu una din India. Dacă şobolanii, care sigur au pe unde mişuna, s-ar încadra perfect în tabloul străinului, acesta va rămâne totuşi descumpănit de lipsa vacilor. Doar cei mai experimentaţi şoferi se pot încumeta să intre pe această stradă. Lipsa semafoarelor este un mizilic faţă de lipsa totală a marcajelor, axul drumului fiind o adevărată loterie pentru şoferi. Valoarea şoferilor este dată şi de virajele pe care trebuie să le facă pentru a evita gropile dese din carosabil. „Strada este extrem de circulată, maşinile stau bară în bară. Pe lângă grija drumului, mai trebuie să fii cu ochii în patru şi la pietonii care pot să îţi sară de ori­unde în faţă. Parcările de pe mar­ginea drumului sunt făcute de mântuială, fără nici o concepţie. De ani de zile sunt nevoit să circul pe acest drum. Nu a fost modernizat deloc. Nici măcar revoltat nu mai pot să fiu după atâţia ani de zile în care nu s-a făcut absolut nimic. Sunt sigur că nu se va schimba nimic nici în continuare“, ne spune Bogdan Becheş.
Strada care intersectează într-un mod haotic Crişan este Ştefan Augustin Doinaş. Imaginea dezolantă a celorlalte două străzi anterioare se continuă şi pe Doinaş. Gunoaiele aruncate peste tot, asfaltul distrus care fac din pietoni adevăraţi temerari, pomii lăsaţi în mila vântului reprezintă doar câteva elemente care întregesc tabloul străzii, uitată de administraţie. „Păcat de această stradă că arată în ha­lul ăsta. La câţi bani a avut parte Ara­dul în ultimii ani pentru investiţii, cred că se puteau găsi câţiva mărunţi şi pentru strada Doinaş“, declară Emilia Coloja.