În febra mişcărilor spectaculoase de pe scena politică românească din ultimul timp, puţină lume a mai observat că senatorii jurişti au formulat un raport de admitere a proiectului de lege pentru eliminarea pensiilor speciale. Aceştia au decis că nu vor beneficia de pensia de serviciu şi de indemnizaţie, judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv pentru o infracţiune de corupţie sau asimilată infracţiunilor de corupţie, înainte de eliberarea din funcţie. O ştire care în mod sigur este mai importantă pentru toată societatea, decât efemerele luptele politice. Pentru că o astfel de măsură, teoretic este luată pentru totdeauna. Iar asta dă un semnal asupra voinţei de a mişca lucrurile şi în acest domeniu al justiţiei, al împărţirii dreptăţii dacă vreţi. Pe de altă parte, nu putem să nu facem legătura cu îndemnul vicepreşedintelui american, Joe Biden care a pus, nu fără temei, semnul de egalitate între corupţie şi lipsa de democraţie. Care este o altă faţă a tiraniei. Iar mesajul americanului nu a fost aruncat, aşa din senin, ci cu acoperire reală. Din păcate. Că americanii au interesul lor propriu este evident. Dar asta nu schibă datele problemei de la noi. Iar justiţia noastră este ca o fată pe care vărstul de vânt a lăsat cicatrici oribile. Iar ca să corectezi aceast handicap, trebuie o operaţie drastică. Pentru că de-a lungul şi de-a latul ţării aceste exemple de magistraţi corupţi sunt multe. Prea multe. Cauzele sunt multiple. De la o…neînţeleaptă tinereţe şi până la avea şpaga în sânge. În orice ţară civilizată a fi judecător înseamnă vârful unei cariere profesionale, dar şi un loc foarte solid şi respectat pe scara socială. Este până la urmă mai mult decât o funcţie, este o demnitate care ar trebui să încununeze o viaţă de muncă. Ideea este şi aceea că nu este normal să ajungi judecător la vârste fragede, cum se întâmplă la noi. Oameni care la nici 30 de ani au ajuns a împărţi dreptatea este puţin cam mult. Nu că n-ar stăpâni textul legii, dar mai este şi spiritul acesteia. Or, la această vârstă experienţa de viaţă lipseşte şi nu poţi cântări faptele într-o imparţialitate vecină cu precizia bisturiului unui chirurg. Chiar dacă nu tai în carne vie, „tai” în suflete şi destine. De aceea, a fi judecător într-o ţară normală este sinonim cu cinstea, morala şi probitatea profesională. Cu alte cuvinte eşti pus aproape întotdeauna deasupra oricăror îndoieli şi bănuieli. Eşti, dintr-un anumit punct de vedere, mai tare ca preşedintele S.U.A. De aceea, când Bill Clinton a fost chemat în faţa unui judecător el s-a făcut mic, pentru că era doar un cetăţean ca oricare altul. Iar „haina” de preşedinte şi-a lăsat-o la „garderoba destinului”. Iar a doua mare problemă este virusul şpăgii cu care par a fi infectaţi destui magistraţi. Chiar la Ineu am avut două cazuri, iar mai recent al judecătorului Mustaţă. Care ar fi făcut o cerere de pensionare. Normal…post factum. Şi dacă iese cu… basma curată, pensia va sări binişor de 10.000 de lei. Pe lună. În fiecare lună. Iar pentru a ajunge la această pensie nu trebuie decât să fii cinstit şi, desigur bine pregătit profesional. De aceea, tăierea acestor drepturi la magistraţii condamnaţi definitiv pentru corupţie este o măsură care se impune natural. Şi o reparaţie pentru întreaga societate.

Recomandările redacției