Atunci când Băsescu zicea că Iohannis ar trebui să o ajute pe Viorica Dăncilă să ajungă în turul doi al alegerilor prezidenţiale, mă întrebam cum anume ar putea preşedintele să facă acest lucru. Principalul mijloc, despre care am vorbit cu mult înainte, era încheierea unui troc cu Viorica Dăncilă, privind menţinerea PSD la guvernare, cel puţin până după alegerile prezidenţiale. Am spus, fără urmă de îndoială, că Guvernul Dăncilă va rezista, pentru ca actualul premier să reuşească să-şi păstreze electoratul tradiţional, nu al ei, ci al PSD-ului, pentru a avea şanse la accederea în turul doi. În deplin acord cu Sistemul, Iohannis a făcut exact ceea ce trebuia ca Guvernul PSD să rămână, dar, în acelaşi timp, să nu poată funcţiona. Rămânerea la guvernare are menirea de a-i convinge pe adepţii PSD-ului că partidul este încă puternic, din moment ce nici Iohannis nici PNL şi celelalte partide din opoziţie nu reuşesc să dea jos guvernul. Mai mult, nu i-a provocat căderea nici măcar trădarea ALDE. Crearea impresiei de forţă ar putea stopa dezamăgirea electoratului PSD-ist şi migrarea sa spre alte partide.
Pe de altă parte, prin punerea guvernului în imposibilitatea de a guverna efectiv, de a-şi ţine şedinţele, de a acumula capital electoral şi din altă parte decât din bazinul tradiţional, Iohannis are pe mai departe cal de bătaie. Atacând non-stop PSD, acesta reuşeşte să reducă lupta pentru preziden­ţiale la confruntarea cu PSD, mentalul colectiv fiind alimentat cu această imagine. Practic, Iohannis mimează că nu se teme de nimeni altcineva decât de candidatul PSD, chiar dacă acela este Viorica Dăncilă. Fără discuţie, strategia a fost stabilită în laboratoarele Sistemului, pentru a-i asigura lui KWI cel mai facil adversar cu putinţă. Dacă Diaconu fură de la Barna suficiente voturi pentru ca acesta să se claseze sub scorul lui Dăncilă, Iohannis va defila în turul doi.
Practic, o jumătate de an în care ţara trebuia guvernată cât mai bine posibil, a fost sacrificată de către Dăncilă şi Iohannis, amândoi fiind vinovaţi de paralizarea ţării, doar pentru jocurile lor politicianiste. Iar manipularea continuă cu succes. Iohannis refuză să numească miniştri propuşi de către PSD, pentru a trage de timp şi a întârzia depunerea moţiunii de cenzură a Opoziţiei, îi lasă Vioricăi Dăncilă la dispoziţie încă 45 de zile în care să poată cumpăra, la bucată, parlamentari. Între timp, Dăncilă se preface că nu mai poate de dragul diasporei şi vrea să dea Ordonanţă de Urgenţă pentru prelungirea termenului până la care românii de afară să poată să opteze pentru votul prin corespodenţă. Adică, Vezi, Doamne, PSD-ul este altceva sub conducerea Vioricăi Dăncilă, nu mai vrea să împiedice diaspora să poată vota. De fapt, a fost un simplu gest electoral, pentru că premierul ştia foarte bine că guvernul, neputând ţine şedinţe, nu avea cum să dea Ordonanţa. În schimb, a fost un bun prilej ca Dăncilă să-l acuze pe Iohannis că este vinovat, pentru că nu i-a numit pe miniştri. Încet, dar sigur, Dăncilă, cu ajutorul lui Iohannis şi al Sistemului, se îndreaptă spre îndeplinirea obiectivului: locul doi la prezidenţiale. Spre fericirea celor care o ajută!

Recomandările redacției