ManufacturaPe lângă obişnuitele târguri săptămânale, care se desfăşoară în vatra Hălmagiului, există şi cinci „bulciuri” anuale, legate de străvechile datini şi obiceiuri calendaristice ce se pierd în negura vremurilor. Astfel, la începutul lunii decembrie este „Bulciul Sfântului Nicolae”, urmat de „Bulciul lui Sân’ Toader”, care în acest an a „căzut” tocmai în data de 8 Martie. Cel de-al treilea târg este cel al Floriilor, urmat de cel dedicat Sfântului Petru. În fine, cel de-al cincilea mare bulci anual este cel din ziua de „Sfântă Mărie”. Mai ales la aceste mari târguri anuale se adună gospodari din 70-80 de sate din jurul Hălmagiului, inclusiv din judeţele învecinate: Hunedoara, Bihor sau Alba. Căzând şi în această zi dedicată femeii, adică pe 8 Martie, Bulciul de Sân’ Toader a fost caracterizat de abundenţa florilor. Comerciaţi din toate colţurile Ţării Moţilor au venit cu aranjamente florale care mai de care mai frumoase şi mai originale. S-au putut vedea coşuleţe împletite din nuiele, scobite în scoarţă de copac, cioplite în lemn sau lucrate din argilă, la roata olarului. Cât despre flori, ghioceii, brânduşele sau clopoţeii ce cresc pe coastele dealurilor dimprejur au fost la ordinea zilei. Fireşte, n-au lipsit nici florile crescute în solarii şi cele importate din alte ţări, după cum au fost expuse şi flori crescute în propriile ghivece. Bulciul lui Sân’ Toader se mai numeşte şi „Târgul Sărutului”, deoarece exista obiceiul ca tinerele neveste să vină la târg şi să-şi cinstească rudele cu câte o măsură de rachiu. Iată cum descriu acest frumos obicei doi cercetători de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Teofil Frâncu şi George Candrea: „Dacă în ziua de Sân’ Toader la Bulciul de la Hălmagiu era timp frumos, târgul era plin de neveste tinere. La acest târg mergeau nevestele nou căsătorite din comunele Ţărmure, Ociu, Ocişor, Poenari, Ţoheşti, Băneşti şi Hălmagiu şi se mai alăturau şi neveste din alte localităţi. Nevestele care aveau soacre plecau împreună cu ele de acasă, iar cele care nu aveau soacre veneau însoţite de două-trei neveste frumos îmbrăcate. De multe ori pe aceste neveste nou măritate le aduceau socrii sau chiar bărbaţii cu căruţele la târg. Se plimbau singure printre şetre, iar în mână aveau un alcior frumos împestriţat, care era plin cu vinars (ţuică). Când se întâlneau cu rudenii sau cunoscuţi, nevestele îi sărutau, după care, închinând cu ulciorul de vinars le dădeau să bea. Cei care erau sărutaţi le cinsteau  pe tinerele neveste cu bani. În târg, nevestele nou măritate aveau o înfăţişare interesantă: erau pline de voie bună, de râs şi de glume. Dacă erai sărutat de Sân’ Toader erai considerat ca fiind om de omenie, în vreme ce prăpădiţii şi ticăloşii erau ocoliţi de neveste. Acest târg a fost cunoscut până în zilele noastre sub numele de „Târgul nevestelor”, „Târgul mireselor” sau „Târgul de sărutat”.

Recomandările redacției