Nu ştiu sigur, dar am senzaţia că Traian Băsescu încă inspiră respect, ba chiar teamă, din partea colegilor de competiţie, mai ales a celor din binomul (dacă tot se poartă termenul) PSD-ALDE. O teamă nu legată strict de politică, din moment ce Băsescu a eşuat clar în tentativa sa de a coagula dreapta politică în jurul Partidului Popular, dar clar asociată cu ceea ce ar putea dezvălui preşedintele, cu ce secrete are la purtător, de pe vremea în care era preşedintele ţării şi controla adevăratul „binom”: Coldea-
Kövesi. De altfel, aş sublinia şi eu, e o teamă plauzibilă, din moment ce se caută diferite mijloace prin care Băsescu să fie şantajabil, implicit şantajat. Iar această presiune poate căpăta diferite forme, pot fi folosite diferite instrumente, nu doar Justiţia, ci şi unele parlamentare.
Prima dată a fost celebra comisie „Nana”, care a analizat – anchetat e mult spus – modul în care familia Băsescu a ajuns în posesia sutelor de hectare de teren agricol din comuna călărăşeană. O comisie care n-avea alt rol constituţional decât cel consultativ, dar care putea crea o presiune publică, implicit o presiune asupra actului de justiţie. Până la urmă, deşi au fost unele suspiciuni, nişte semne de întrebare privind compactarea a zeci de parcele într-una singură, practic nu s-a putut dovedi nici o neregularitate şi, mai ales, nu s-a putut pune nimic în cârca lui Traian Băsescu. Aşa că, atât cazul „Nana”, cât şi comisia „Nana” au ieşit din atenţia opiniei publice. A mai fost, de asemenea, cazul „Mihăileanu”, cu celebra şi buclucaşa casă pe care primarul Traian Băsescu i-a re­partizat-o cetăţeanului… Traian Băsescu. Din nou presiune mediatică, din nou
încercarea de a-l destabiliza pe Traian Băsescu şi, din nou, rezultat zero.
Acum e pe rol o altă anchetă, cea privind corectitudinea alegerilor prezidenţiale din 2009. Declaraţiile ziaristului Dan Andronic au dus cu sine şi autosesizarea Parchetului General, dar şi o nouă comisie parlamentară, care de asemenea încearcă să-l preseze pe Băsescu.
Întrebarea este dacă a treia e cu noroc, mai ales că – în dorinţa de a forţa lucrurile – perechea PSD-ALDE a schimbat puţin regulile jocului şi, în plus, Liviu Dragnea a fost numit preşedintele comisiei parlamentare. Un preşedinte de comisie mânat de dorul răzbunării, care n-a uitat că – cel puţin în ochii opiniei publice – Băsescu l-a înfundat în dosarul „referendumul”.
Cred că Băsescu se va dovedi şi de această dată o nucă greu de spart şi că va reuşi să cadă iarăşi în picioare. În plus, dat fiind specificul dosarului, acuzele de fraudă adresate nu doar lui Traian Băsescu, ci şi lui George Maior, Florian Coldea şi Laura Kövesi, nu fac decât să-i (re)unească pe aceştia, pentru un scop comun: disculparea. Dat fiind faptul că va fi şi greu să se demonstreze frauda, cred că Dragnea şi-a calculat paşii greşiţi. Dacă l-ar fi izolat pe Traian Băsescu şi apoi l-ar fi încolţit, poate a treia tentativă ar fi avut succes. Aşa, s-ar putea ca totul să se întoarcă precum un bumerang, iar Dragnea să fie „lucrat” ca şi precedenţii politicieni care l-au atacat „la baionetă” pe Băse: Adrian Năstase şi Dan Voiculescu. De urmărit…

Recomandările redacției