Petru cel Mare 3 Elaborat în 1725, Testamentul lui Petru I țarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris în anul 1757 de către ambasadorul Franței la Petersburg și predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici și oameni de cultură.

Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Marereprezintă un text a cărui valoare rezidă în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor către urmași elaborate de țar sau atribuite acestuia.

Implicațiile pentru actualitatea geopolitică internațională și, în particular, pentru cea românească, sunt extraordinar de importante, permițându-ne să înțelegem multe lucruri care se întâmplă, acum, sub ochii noștri.

1Petru cel Mare Textul Testamentului *)

În numele Prea Sfintei și Nedesparțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștrii moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusești.

Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stapâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va ajunge la întregimea creșterii sale  și va căpăta toată a sa putere …
Eu am găsit Rusia ca un pârâia
ș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită.
Eu le las instruc
țiunile următoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte  ca să le păzească cu statornicie.
A
ține nația rusească necurmat în stare de razboi, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la razboi … Razboiul să ajute păcii,  în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire.
A chema prin toate putincioasele mijloace, de la na
țiile cele învățate ale Europei, Comandiri în vreme de razboi și oameni învățati în vreme de pace, spre a face ca nația rusească să capete foloase de la celelalte nații, fără a pierde nimic din ale sale proprii.
A se amesteca în toate pricinile
și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care fiind mai în apropriere, intereseaza mai cu seamă.
A vârâ vrajba în Polonia, a hrăni în ea tulburări necontenite; a câ
știga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea  Crailor lor și a-și face partizani în Polonia … Dacă  puterile vecine s-ar împotrivi sa le împace împărțind-o cu ele …
A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele Suediei
și a sti cum să se facă ca însăți ea,  Suedia,  să-i deschidă război, spre a-i găsi pricina de a o subjuga…  A dezbina Suedia de Danemarca și, cu luare aminte, a hrăni rivalitatile lor.
A înso
ții Prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania spre a înmulții influența noastră acolo … să se unească de la sine  la pricina noastră.
A căuta alian
ța de comerț cu Englitera, mai mult decât a oricarei alte Puteri, pentru ca ea are mai mult trebuință de NOI … a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație și comerț.
A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Mării Baltice
și către Sud pe marginea Mării Negre.
A se apropia cât mai mult de Constantinopole
și de India, ca acel ce va stăpâni acolo, va fi adevăratul stăpânitor al lumii … A străbate până la golful Persic, a restatornicii de se poate comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care este magazia lumii…
A căuta
și a câștiga alianța Austriei … a o sprijinii în zadarnicele ei închipuiri de a stapani Germania… iar prin taina a întărâta dușmania  Prinților Germaniei împotriva ei…
A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa
și a nimicii pretențiile ei cand vom subjuga Constantinopole…
A face pe to
ți grecii dezbinați ce sunt împraștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipsească de ele și a se reface sprijinul lor și a intermedia o asociație  universală; aceștia vor fi tot atâția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei.
După ce Suedia se va dezmembra, Persia  se va birui, Polonia se va subjuga
și Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărții cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine… Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa  pe urmă …
Dacă amândouă aceste cur
ți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele galceava și a le face să se slăbească una pe alta … Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu doua flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne  și fără împotrivire sub jugul Rusiei.

* ) Text aparut la Iasi in 1892 si reprodus pe internet de George Cautisanu, aparand doar unele prescurtari care nu modifica sensul

 

Recomandările redacției