Tensiunile de după declanșarea Revoluției în Timișoara escaladau din 16 și până în 20 decembrie. Arădenii aflau tot mai multe despre revoltele din Timișoara, despre dispariții, persecuție și decese. Înaintea începerii revoltei au fost mişcări de trupe spre orașul de pe Bega, vizite cu caracter „preventiv“ ale unor înalte cadre de partid, precum şi ofiţeri de securitate, iar Aradul intrase în vizor.  „Înainte să înceapă totul era mare presiune. În zilele tragice dinaintea începerii Revoluției, Securitatea știa cam tot ce se întâmplă și anticipaseră și ce va fi. Noi nu aveam multe informații, eram doar mânați de dorința de schimbare. Dar cei din securitate și-au dat seama mai apoi că vom fi puternici“, a spus Attila Duka, participant activ la Revoluția din Decembrie ’89

Pe 17 decembrie a fost ziua în care Armata şi trupele de Securitate au deschis focul împotriva manifestanţilor din Timişoara. Manifestările din 16 luaseră amploare pe 17 decembrie. Demonstranţii s-au deplasat în principalele cartiere ale oraşului şi la Comitetul Judeţean de Partid, unde și-au exprimat dorințele, de revendicare a drepturilor.

Timișorenii, care sperau la consultări au fost întâmpinaţi de militari, scutieri şi tunuri de apă. Pe străzi se strigau lozinci „Jos comunismul“, „Jos Ceaușescu“, „Libertate“. Potrivit revoluționarior și documentelor de la Revoluția Română, Nicolae Ceauşescu organizează de urgenţă o teleconferinţă cu factorii de decizie de la Timişoara. Dictatorul dă ordin să se deschidă foc împotriva civililor, iar trupele sunt dotate cu muniție de război. Cadre ale MApN şi ale Securităţii trag iar în unele zone ale Timișorii este măcel la orele amiezii. Unii martori susțin că au fost loviți, bruscați și persecutați oameni de toate vârstele, chiar și adolescenți sau vârstnici. Spre seară s-a deschis focul asupra câtorva mii de persoane care scandau lozinci în zona Catedralei din Timișoara. În acea zi au acționat militarii de la U.M. 01185 Timişoara, două plutoane de trupe ale Securităţii, de la Arad şi de la Timişoara, dar și de la UM 01233 Buziaş. Au fost momente tragice. Unii oameni au fost răpuși în timp ce cântau „Deşteaptă-te române!“, în apropiere de Operă, în Timișoara.

Un număr mare de manifestanți au fost pe Calea Girocului. Tancurile ar fi trebuit să ajungă în centrul oraşului pentru a-i împrăştia pe manifestanți. Aveau 275 de obuze. Revolta a fost resimțită ca un război de timişorenii din mai multe zone. Haosul a fost cu atât mai mare cu cât s-au înregistrat și acte de vandalism. „Soldații de la UM 01380 fuseseră la Timișoara, trăseseră unii dintre ei, cu comandații lor și s-au întors mai apoi la Arad. Știam că, după ce unii civili atacaseră armata, la Timișoara se trăsese în populație.

În zilele revoltei de la Arad, unii civili au vrut să omoare soldații în ideea că răzbună Timișoara. Am depus tot efortul ca acest fapt să fie evitat“, povestește Valentin Voicilă, liderul Revoluției de la Arad.

În această zi de 17 decembrie, acum 30 de ani s-au înregistrat cele mai multe victime, respectiv 65 de morţi şi 268 de răniţi, dintre care 224 prin împuşcare. Alte 44 de persoane au fost rănite în altercaţiile cu forţele de ordine. Până în 17 decembrie, forţele de ordine reținuseră 200 de persoane, depuse la Penitenciarul Timişoara fără justificări veridice.

Recomandările redacției