La mulți ani, România! Marea Unire, 1 decembrie 1918, o zi istorică pentru țara noastră și pentru poporul român. Cu sângele soldaților măcelăriți în cadrul Primului Război Mondial încă proaspăt, în țara noastră se coace un nou început. Un gând care avea să nască țara din cenușă, un gând de unire. Câtă jertă, câtă perseverență pentru oamenii aceia, cu Aradul în frunte, pentru a pune la cale și a reuși să se adune și să se decidă asupra unui singur lucru- vrem să fim o singură țară, vrem să fim uniți cu frații noștri.
Dăm un fast-forward 100 de ani mai târziu. La mulți ani, România! Dacă stăm să ne uităm în spate, am trecut de doi regi, încă un război mondial, un regim comunist asupritor, o revoluție cum n-a fost alta și acum, încercăm să sărbătorim Centenarul Marii Uniri. Ce repede au trecut anii, ce amintiri, ce istorie. Constatăm că digitalizarea ne-a acaparat pe toți, dar parcă tot nu suntem prea avansați, încă.
Pentru ce s-au făcut toate ce s-au făcut? Pentru popor și pentru viitorul lui. Tinerii din ziua de astăzi sunt generația 100, generația care trăiește pentru a spune mai departe despre progresul pe care România l-a făcut în 100 de ani de la Unire, ceea ce v-a fi dus mai departe către generația 200 și tot așa.
La mulți ani, România! Unde ne sunt tinerii și ce îi preocupă pe ei? Îi preocupă oare viitorul țării sau doar se inhibă în ei și se ascund după ecrane luminate? După ce să se mai gândească la o țară unită când acest deziderat a fost înfăptuit acum 100 de ani, e acum istorie. Ei vor avansare în științe, vor o țară ca afară. Dar oare țara aceasta nu este bună destul?
La mulți ani, România! Tinerii, poarta noastră spre viitor, spe­ranța că nu vom muri în zadar, ce cred ei despre Marea Unire și despre România de azi.
Cei mai mulți vor pleca
„Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, de 100 de ani suntem România. Ceea ce au făcut a fost un lucru bun și sunt recunoscător pentru asta. România de astăzi are calitățile ei, dar nu este o țară în care lumea să își dorească să stea neapărat. Oamenii vor o țară ca afară, așa că pleacă. Eu nu știu încă sigur ce voi face, dar probabil că voi pleca și eu. E mai bine în străinătate. E adevărat că nu ești cu familia și e o țară străină, dar te adaptezi. Ce pot să spun, la mulți ani, România, dar cam atât”, ne-a spus Tudor, un tânăr de 17 ani.
„Eu nu știu prea multe des­pre istorie și toate cele, dar România de azi nu merge prea bine din câte văd. Nu voi rămâne aici, vreau să plec afară”, a menționat Corina, 18 ani.
Românii se împuținează
„Mulți tineri vor să plece, și nu numai tineri. Dar dacă lumea pleacă, cine repară țara noastră? Lumea de azi nu știe numai să bage de vină, dar de făcut ceva se face nimic. Trebuie să ne unim acum, să schimbăm țara, să o aducem pe drumul cel bun, pe drumul intenționat de strămoșii noștrii acum 100 de ani. Pentru ce s-au luptat ei, și-au dat sângele pentru noi, pentru viitor și nouă nu ne pasă. Suntem străini de tot ceea ce se întâmplă în țara noastră și alegem să plecăm decât să stăm aici și să luptăm. Ne lăsăm copiii singuri ca să le oferim un trai mai bun, dar copiilor le trebuie dragoste nu bani. Acuzăm pe toată lumea care este la conducere, dar noi i-am pus acolo și noi îi ținem acolo. Corupția ne omoară, ne distruge țara. E trist ce se întâmplă. E un la mulți ani cu gust amar, cu lacrimi în ochi pentru că peste 200 de ani nu vor mai fi nici un sfert din numărul românilor de azi și acest lucru este dureros. Țara se stinge pentru că lumea pleacă și cei ce rămân nu fac nimic, doar comentează”, ne-a spus Ioana, 20 de ani.
Tinerilor nu le pasă
„Nu știu prea multe des­pre Marea Unire și nici nu mă interesează prea mult istoria. Sincer, nu îmi pasă de astfel de lucruri, eu vreau să studiez IT și să plec”, a răspuns Mihai, 18 ani.
Dacă stăm să analizăm aceste răspunsuri se poate vedea că tinerii nu par a fi prea încrezători în viitorul României și soluția pentru ei este plecarea din țară, dar este oare aceasta o soluție? La mulți ani, România!
Manifest
La părerile lor aș mai adăuga o părere personală, care se încadrează în limita de vârstă. Ceea ce au făcut românii acum 100 de ani este extraordinar, ne-au adus unde fiecare țară vrea să fie, liberă și unită. E adevărat că România nu a fost liberă prea mult timp în ultimii 100 de ani, dar măcar uniți trebuia să fim. Prezentul nu e prea pozitiv, nu te atrage România cu prea multe oportunități, dar e țara în care te-ai născut și asta nu se va schimba niciodată. Imnul românesc, mai ales în această zi de sărbătoare îmi dă lacrimi, îmi aduce aminte de toate necazurile și zilele bune pe care le-am avut eu sau strămoșii mei în această țară. Sunt lacrimi de trecut, lacrimi de prezent și lacrimi de viitor. Trecutul nu mai poate schimba, prezentul e haotic, plin de corupție peste tot, nu doar în Guvern, iar viitorul e incert. Românii tot pleacă din motive scuzabile, dar cuvintele aruncate care împroșcă o țară întreagă sunt deplorabile și demne de dispreț. Ar fi timpul să se înceteze cu ura și ranchiuna, toate venind din gelozie. Politicienii se acuză unul pe altul ca la ușa cortului, fiind geloși pe funcțiile celorlalți. Medicii nu se uită la tine dacă nu ai pile sau nu îi bagi ceva în buzunar. Poliția te lasă să mergi liber chiar dacă ai făcut fapte penale. La școală profesorii nu își dau silința să te învețe dacă nu treci și pe la meditații după ore. Biserica se fălește cu construcții și mașini scumpe dar sunt copii și familii fără mâncare, iar între consăteni se pornește ura din orice.
România e dată peste cap și dragostea față de celălalt nu există. Trebuie schimbat ceva și nu trebuie început neapărat cu politicienii, ci cu fiecare în parte. Dar cine să aibă curajul acesta, cine să se sacrifice? Răspunsul ar trebui să fie – toți – pentru că acum 100 de ani toți s-au sacrificat. E trist. La mulți ani, România!

Recomandările redacției