Nu este o noutate că atunci când suntem angrenați (și) ca țară pe mai multe fronturi nu putem duce la același nivel sarcinile de zi cu zi. La fel se întâmplă, din păcate și acum.Aproape totul totul este subsumat  luptei împotriva Covid 19 . Realitatea însă are mai multe nuanțe. Tot știut este și faptul că ne dăm cu dosul de pământ pentru orice lucru minor și oftăm a neputință și  fatalitate când prin noi, peste noi și pe lângă noi se derulează lucruri importante. Cel puțin în sensul în care ele sunt ca un duș rece. Pe care, e adevărat, nu-l simți la modul brutal, dar care oricum te va „paraliza“, până la urmă. Iar asta se trage, nu de ieri, de azi, poate și din tradiția noastră seculară, în care mai fiecare știe foarte bine ce are de făcut…celălalt. Nu el, ci altul. Exemplele sunt la tot pasul, nu mai insist. Suntem într-un alt context, unul al pandemiei este adevărat, dar istoria tinde să se repete. Un nou  an 2010 pare a  se întrezări la orizont. Sigur, cu alți actori, dar efectele, cel mai probabil, vor fi aceleași. Ca o paranteză pentru cei care poate au uitat ori au memoria selectivă, este instructiv să o reîmprospătăm puțin. Fapt este că  ori de câte ori,fostul președinte Băsescu, pe numele de cod Petrov, a avut „viziuni“ economice s-a ales praful. În fond fără să întrebe pe nimeni a luat cele 20 miliarde de la FMI, după ce a spus că criza e în America nu la noi. Au urmat toate grozăviile sociale pe care le știți. Pentru ca în final, chiar cei de la FMI să spună că măsura tăierilor nu era necesară. Altfel zis s-a tăiat… piciorul că ți s-a spus că te paște cangrena, dar la final, în cârje fiind, fără un picior, ai primit o bătaie pe umăr: „Lasă bă,  bine că ești sănătos“. Anii au trecut și roata istoriei se învârte din nou. Sigur în condiții deosebite, cum am amintit anterior. Numai că unii o „scriu“ și cei mai mulți trebuie să (o) îndurăm. Și măcar de ar fi scrisă bine. S-a dat un nou termen 1 iunie, când se spune că lucrurile vor reveni într-o traiectorie relativ normală. Ce va însemna asta, vom vedea. Numai  că mai sunt două luni până atunci și sectoare întregi din economie abia se mai târâie de la o zi la alta.  Și într-o statistică europeană se arată că în România s-au alocat cele mai puține fonduri raportate la PIB, pentru a contracara parțial efectele pandemiei în economie. Pe de altă parte, economia României va crește mai rapid, în 2021 și 2022, decât media UE, prognozează Comisia Europeană. Asta pe hârtie sau, dacă tot suntem în era digitală, pe ecranul telefonului. După „pulsul“ luat din teren, lucrurile nu par însă atât de optimiste. Ba chiar din contră. Dar vorba aceea: până la urmă cifrele statistice sunt una, iar realitatea altceva. E ca și cum ai spune că dacă din doi oameni unul mănâncă un pui întreg și celălalt nimic, în medie fiecare a mâncat jumătate de pui. Statistic așa este, dar în realitate doar unul este sătul. Celălalt flămânzește în continuare. Dar, statistic vom sta bine.Însă statisticile, chiar dacă arată bine, nu plătesc facturile. Altfel spus,  nu trăim pe…hârtie.

Recomandările redacției