CaracioniUna dintre chestiunile care trebuie aplaudate este  naşterea, creşterea şi dezvoltarea unei companii. Iar lucrul este cu atât mai remarcabil cu cât s-a pornit aidoma visului american: de la zero. Dar cu mult entuziasm şi dorinţă de succes. Şi s-a reuşit. Exact acum 22 de ani,  mai precis în 13 ia­nuarie 1993, a luat fiinţă  societatea Contor Zenner. A fost o adunare  şi concentrare de energii printr-o strategie comună, la care şi-au adus contribuţia bănci, administraţia locală,  companiile de apă-canal şi termoficare. „De la one man show s-a ajuns la o companie de nivel internaţional, care a avut aproape 600 de angajaţi.  Primul obiectiv de cucerit  a fost piaţa românească, pe care datorită viziunii  dar şi adormirii concurenţei, a fost ocupată în proporție de 70 – 75% . Cum ieșeau contoarele de pe flux erau înşfăcate la propriu de către clienţi. După  trei  ani de umblat prin toată ţara ne-am câştigat un renume şi am devenit un brand foarte cunoscut.  Dovadă stă şi faptul că aproape toţi primii-miniștrii ai României de la Stolojan, Ciorbea, Năstase, Radu Vasile, ne-au vizitat. Desigur, la Arad au fost şi mi­niș­trii economiei din landurile Germaniei. Am ajuns furnizor şi pentru francezii de la VEOLIA Water, cel mai  mare furnizor din lume  de servicii în domeniul apei. La un moment dat am deţinut  o cotă de 8% din piaţa regiilor de apă din Germania”, îşi aminteşte dr. ing. Tudor Caracioni, fon­dator şi acţionar majoritar  al Contor Group Arad. Acum, după ce compania a ajuns în faliment, se pare că există un interes major al unor investitori indieni de la compania Transdanubia. Sunt discuţii, dar şi multe necunoscute. Însă antreprenorii indieni, cu simţul lor de anticipaţie au simţit că afacerea contoarelor poate renaşte la Arad. Despre toate acestea, dr.ing Tudor Caracioni este, până la urmă o autoritate în materie, spune: „Investitorilor indieni cred că le este teamă de piaţă în primul rând. A doua chestiune este că nu au înţeles că este nevoie de un manager din branșă. Iar ecuaţia este simplă:  dacă vor să-l ia de la concurenţă costă mult:  între 500.000 şi 1.000.000 de euro pe an. Dar cu toate astea nu se ştie dacă cineva ar fi dispus  să se angajeze  într-o situație ca aceas­ta, de start up. Au nevoie de o persoană care să se identifice cu fabrica , cu produsul dacă vreţi. În viziunea mea, pentru a reporni fabrica, business-ul este nevoie de formarea unei mici echipe de lucru, care, ca şi acum 20 de ani s-o pornească de la zero cu costuri minime,  cu externalizari de servicii în domeniul financiar-contabil, I.T., Calitate. Şi nu în ultimul rând, managerul trebuie să fie o persoană, care să coa­guleze echipa, să se identifice, să se dedice 100% acestui nou început”. Iată pe scurt, una dintre formulele cu care  fa­brica arădeană ar putea porni din nou pe drumul succesului.

Recomandările redacției