Trași de ațe…

0
339

Când  spui Afganistan, nu resursele naturale sunt primul lucru la care te gândești. Ci la altele. Acum când această parte de  lume a fost părăsită de NATO, adică de americani, pe lângă dramele, mai mult sau mai puțin cunoscute și văzute, s-a pus pe tapet ideea că  această țară ar sta pe un trillion de dolari. Adică 1000 de miliarde. Te ia cu amețeli și să scrii această sumă. Asta ar fi valoarea  estimată a resurselor minerale. Pe lângă fier, cupru și aur, unii specialiști estimează  că sunt și importante rezerve de litiu, atât de necesar pentru tehnologiile …verzi ale bateriilor de mașini electrice.  China, Pakistan și India  s-au exprimat deja că vor da o… mână de ajutor. Tema resurselor minerale este una de nivel global. Și la noi, dar suntem  mai mult în rolul de „vacă de muls“.Mai exact am ajuns şi în străfunduri, pentru că  mai tot ce a fost mai mult sau mai puţin la vedere s-a cam dus. Aşa că mai rămâne aurul, dar şi alte minerale valoroase. O altă resursă, deocamdată doar „bănuită” ar fi reprezentată de către gazele de şist. Dar tema pare lăsată deoparte, mai puțin în zona noastră unde se fac explorări.Nu vom vorbi acum nici pro, dar nici contra oportunităţii sau inadecvării exploatării acestor resurse. Ci, ne vom opri asupra unui alt aspect. Şi anume al  independenţei energetice pe care tot au clamat-o mai mult sau mai puțin vocal cam toate guvernele, care  au deținut vremelnic puterea. Numai că în România, la acest moment se pune  problema să se închidă minele. Acest proces va dura până în 2030, dar până atunci a fost deja „înghețată“ termocentrala de la Mintia. Care se aproviziona cu cărbune din județ, din Valea Jiului. „Normal“ că nu s-a pus nimic în loc. Oamenii au fost dați afară și cetățenilor din Deva li s-a recomandat să-și pună centrale de apartament. E de urmărit cum vor trece aceștia iarna. Cred însă, că nimeni  din această țară, n-ar dori să fie în pielea lor. Așadar vom trece pe energia verde, mai devreme sau mai târziu. Totuși,să fim serioși tehnologia pentru producerea energiei verzi este foarte scumpă. Nu și-o permite oricine. Nici noi, la acest moment. Însă avem resurse hidro, dar nici aici nu am mărit capacitatea de producție. Drept urmare cu tot acest cumul de factori, la acest moment, când tragem linie, suntem importatori de energie electrică și gaze naturale. Cum să ai independență, dacă îți reduci capacitățile pe care le mai ai? Iar în fond toate marile privatizări de la noi, începând  de aproape două decenii încoace sunt… etatizări. Numai că proprietar nu mai e România, ci: Austria, Franța, Germania, Cehia, Italia. Ne referim aici doar la sectorul energetic. În orice caz, că place sau nu, găsirea de resurse minerale și energetice alternative, verzi dacă vreți, va fi și bătălia anilor care vor urma. Angajamentele politice la nivel european s-au luat deja. Indiferent de costuri, am zice noi. Cert este că lucrurile au început să se miște.La alții. Iar noi suntem pe cale să o pierdem cursa independenței energetice, înainte de a fi început-o cu adevărat. Dacă altul îți…stinge și aprinde lumina și îți dă căldură, în condițiile sale, la prețul său, adică e la butoane, mai ești poți zice că ești pe picioarele tale? Întrebarea e simplă. Răspunsul  însă, nu mai e…Și probabil vom fi trași de ațe, precum niște marionete.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.