tribunalJudecătorii de la Tribunalul Arad au dat undă verde pentru ascultarea telefoanelor, între 1 ianuarie şi 15 mai, în 28 de cazuri. Autorizaţiile emise au vizat localizarea, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, ori a imaginilor şi convorbirilor din mediul ambiental, o singură autorizaţie fiind necesară, conform legii, pentru toţi inculpaţii dintr-un dosar. De menţionat că, în aceeaşi perioadă a anului trecut, au fost emise 22 de auto­rizaţii, în timp ce numărul autorizaţiilor date în cursul anului 2012 a fost de 48. „În perioada 1 Ianuarie 2011 – 15 mai 2011, Tribunalul Arad a emis un nu­măr de 22 autorizaţii pentru locali­za­rea, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, ori a imagi­nilor şi convorbirilor din mediul am­biental – în total, în anul 2011 au fost emise un număr de 36 de autorizaţii. După cum se poate observa, nu există diferenţe majore în privinţa numărului autorizaţiilor emise de Tribunalul Arad între anii 2011/2013, în perioada ianuarie – mai. În anii 2011 şi 2012, acestea au fost chiar egale, cifra mai mare din acest an, de 28 de autorizări, fiind determinată de alocarea unei perioade mai lungi pentru interceptare, dar şi de sesizarea instanţei în temeiul articolului 493, ind. 1 şi articolului 493 ind. 4 din Codul de Procedură Penală, ce reglementează procedura de dare în urmărire a persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, care se sustrag executării, pentru mandate emise de Tribunalul Arad”, susţine Silvia Nădăban, preşedintele Tribunalului Arad.
De menţionat că legea impune nişte condiţii foarte stricte pentru intercep­ta­rea prin GPS şi pentru ascultarea şi înre­gistrarea convorbirilor. „Interceptarea şi înregistrarea, precum şi localizarea se realizează numai cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea pro­curorului care efectuează sau supra­- veghează urmărirea penală. Pentru a se putea încuviinţa măsura sunt ne­cesare a fi îndeplinite următoarele condiţii: să existe date ori indicii te­meinice privind pregătirea sau săvâr­şirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistra­rea se impun pentru stabilirea situa­ţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. Există date şi indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta; cerce­tările să se desfăşoare cu privire la infracţiuni grave cum sunt infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul Penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, des­coperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi comple­tările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică. Dacă nu sunt întrunite cumulativ aceste condiţii interceptarea şi înre­gistrarea ori localizarea nu pot fi încuviinţate”, mai spune Silvia Nădăban.
Procurorul are puteri limitate
De menţionat că autorizaţia se emite pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşe­dintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul Parchetului din care face parte pro­- curorul care efectuează sau suprave­ghează urmărirea penală. În lipsa preşe­dintelui instanţei autorizaţia se dă de către judecătorul desemnat de acesta. Repre­zentanţii Tribunalului susţin că autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. „Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor auto­rizate, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, nu poate depăşi 120 de zile. Prin excepţie, în caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării din partea judecătorului ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul care efec­tuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore. Pentru luarea acestei măsuri de către procuror trebuie îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, menţionate mai sus. În termen de 48 de ore de la expirarea termenului pentru care s-a dispus interceptarea provizorie, procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procu­ro­rul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării. Judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dis­pune autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării. Dacă jude­că­torul nu confirmă ordonanţa procu­rorului, va dispune înceta­rea de îndată a interceptărilor şi înre- gistră­ri­lor, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către pro­cu­ror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanţei”, mai spune Silvia Nădăban.
Interceptările care nu au legătură cu cercetările trebuie şterse
Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii şi pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror. Datele obţinute pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvâr­şirea unei alte infracţiuni grave. „Legea nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii judecătorului prin care se dispune autorizarea interceptării şi înregistrării, iar acest aspect este justificat câtă vreme o astfel de procedură are un caracter secret, tocmai pentru a asigura eventuala reuşită în activitatea de stabilire a adevărului în cauză. Totuşi, conform articolului 64 alineatul 3 din Codul de Procedură Penală, mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Prin urmare, dacă interceptările şi înre­gistrările nu au fost autorizate de judecător cu respectarea legii, vor putea fi declarate pe parcursul procesului ca fiind obţinute ilegal şi nu vor putea fi folosite în proces. În plus, persoana ale cărei convorbiri au fost interceptate şi înregistrate în mod nelegal, va putea reclama încălcarea dreptului la secretul corespondenţei”, a încheiat Silvia Nădăban.

Recomandările redacției