maraEchipa fanion a Aradului are mare curaj alegând ca unul dintre posturile rezervate fotbaliștilor sub 22 de ani să fie ocupate de portari. Roberto Bodea și Alexandru Mitrea sunt într-o permanentă competiție pentru tricoul cu numărul unu, însă un alt talent al Aradului vine tare din urmă. Sebastian Mara este unul dintre internaționalii Under 17 ai UTA-ei, a prins deja lotul primei echipe în deplasarea de la Hunedoara, dar visează cu ochii deschiși și ziua debutului oficial în „alb-roșu”. Însă, dorințele talentatului goal-keeper nu se opresc aici, dar ele au și o bază solidă.
– Seba, spune-ne două cuvinte despre tine. Când ai început fotbalul și cam ce realizări ai avut până acum?
– M-am apucat ca lumea în anul 2007 la clubul Atletico. I-am avut antrenori pe domnii profesori
Marius Demian și Cristian Păcurar, cel care este și astăzi alături de generația mea. Acum trei-patru ani, am început să lucrez specific și cu domnul Dan Țapoș, căruia îi mulțumesc cu această ocazie pentru răbdarea avută cu mine. Apoi, aici la UTA, m-a preluat Seba Huțan, un antrenor cu portarii la fel de bun și serios. Ca și realizări, ceea ce îmi vine minte acum este debutul într-un meci oficial al naționalei, în anul 2011, în Serbia, dar și titlul de cel mai bun portar român la categoria mea de vârstă. Era anul 2012 și distincția am primit-o după finala campionatului național pierdută cu Academia Gheorghe Hagi.
– Ai revenit recent de la o altă acțiune a Naționalei Under 17. E un avantaj pentru tine că selecționer e unul dintre cei mai buni portari ai anilor ’90, Bogdan Argeș Vintilă?
– E și nu e. Pe de-o parte, dânsul știe exact ce să ne ceară, ce antrenamente să facă cu noi, dar, pe de alta, îți vede ca nimeni altul orice mică eroare.
– Ai greșit mult la ultimele meciuri de verificare din moment ce nu te-a convocat pentru cantonamentul din Antalya, acolo unde vor merge colegii tăi de la UTA, Copaci, Tănase și Petre?
– Nu, pur și simplu domnul Vintilă mi-a spus că dorește să vadă la lucru și alți portari de vârsta mea, urmând să ne auzim după aceea.
– În opinia ta, care sunt concurenții tăi pentru tricoul de titular la Naționala Under 17?
– Ar fi Poiană de la Steaua și Odoroabă de la Oradea, dar eu pariez pe mine (zâmbește).
– Și la UTA ai doi concurenți pe cinste…
– Într-adevăr, Robi și Alex sunt doi portari valoroși, care mai pot progresa mult, însă dacă se va apela la mine chiar din această primăvară sunt pregătit. Deocamdată, obiectivul meu este să-mi fac cât mai bine treaba la repu­blicani și în Liga a IV-a, să fiu și sănătos, iar restul vor veni de la sine.
– În istoria recentă a UTA-ei a fost un alt fotbalist cu numele Mara care a purtat banderola de căpitan și a fost și destul de iubit de suporteri…
– Într-adevăr, nu e puțin lucru să te impui ca și căpitan la o echipă de tradiția UTA-ei, îmi doresc și eu acest lucru călcându-i pe urmă lui Bogdan Mara. El a fost un atacant de va­loare, eu am cu totul altă treabă, alte aptitudini, dar – până la urmă – cel mai important este ca echipa să câștige cu tine pe teren.
– Mulți dintre colegii tăi de generație sunt vânați deja de cluburi din străinătate, în special cele din Anglia…
– Mă bucur pentru ei, sper ca într-o zi să ajung și eu să joc în Premiere League. Sunt un fan al fotbalului englez, îl am ca idol pe David De Gea de la Manchester United, așa că… visez cu ochii des­chiși.
– Ce puncte forte ai și ce mai trebuie să îndrepți la tine?
– Să zicem că am un fizic destul de bun pentru un portar de vârsta mea și priza la balon. Cu siguranță, mai trebuie să-mi îmbunătățesc jocul cu piciorul dar și să lucrez la mentalitate. Oricum, am în cap doar muncă și sacrificii, căci îmi propun să ajung cât mai sus în fotbal pentru a-mi putea ajuta apoi și familia.

Recomandările redacției