James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău, a pus pe jar foarte foarte mulţi români, de pe o parte şi alta a Prutului, cu afirmaţiile sale scandaloase, făcute cu ocazia aniversării declarării independenței Republicii Moldova. Reprezentantul Marelui Licurici în Basarabia susţinea că „Moldova nu e România”, că republica înfiinţată în mod artificial între Prut şi Nistru, ca o urmare firească a înţelegerii criminale între Ribbentrop şi Molotov, are o istorie proprie, că alăturarea ei de România nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune acolo.
Deşi se pare că ambasadorul cu pricina are o experienţă bogată în ceea ce priveşte fostul spaţiu sovietic, acesta a vorbit de parcă n-ar fi avut habar de modul în care a fost furat de la noi acest teritoriu. Domnule ambasador Pettit, Basarabia este chiar România, are o istorie legată strâns de istoria României, acolo se vorbeşte limba română, nu limba moldovenească, iar o alăturare de România ar însemna o mană cerească pentru acest teritoriu. Problema este însă că nu toată lumea este pregătită pentru aşa ceva, nici în dreapta, nici în stânga Prutului, iar România nu are puterea economică a Germaniei, pentru a uşura procesul unirii. Cât despre faptul că ambasadorul mai spunea că moldovenii sunt o naţiune aparte, acest lucru este tot atâta de adevărat ca şi afirmaţia că texanii, californienii sau locuitorii din Ohio sunt fiecare câte o naţiune aparte.
Cum era de aşteptat, aberaţiile ambasadorului SUA nu au rămas netaxate de unionişti, cu toate că există şi unii analişti care, din dorinţa de a fi corecţi din punct de vedere politic, posibil nu dezinteresaţi, au încercat să îl apere acest diplomat care nu a acţionat tocmai diplomatic. Oameni de genul lui Cristian Pîrvulescu, despre care presa scria că ar fi conectat la robinetul lui Soroş sau Iulian Fota, au încercat ulterior să ne explice că Pettit nu a făcut o greşeală, că noi trebuie să îi iubim pe americani necondiţionat, că nu ne este permis să ne revoltăm, că ruşii atât aşteaptă şi aşa mai departe. Lăsând la o parte faptul că între naţiuni prieteniile sunt bazate doar pe interese, iar afirmaţiile ambasadorului ar putea pune în pricol interesele României, cei care îi cântă în strună acestui om fac o mare greşeală. Dacă ai un prieten bun, trebuie să-l atenţionezi când o face de oaie, nu să-l laşi să persiste cu prostiile lui, chiar dacă el are alte interese.
Pe de altă parte, multă lume spune că ambasadorul SUA de la Chişinău ar putea să facă ceea ce nu a prea a reuşit propaganda rusească, adică să dea naştere unor curente antiamericane care să pătrundă cel puţin în rândul unioniştilor din România şi Basarabia. În condiţiile în care Turcia îi cam face cu ochiul lui Putin, în condiţiile în care Europa de Vest s-a cam săturat să asculte ordinele venite de la Unchiul Sam, nu cred că Washingtonul şi-ar putea permite să îşi facă prea mulţi duşmani în România. De aceea cred că Administraţia Obama ar trebui să răspundă urgent unor întrebări de bun-simţ de genul celor formulate de Sebastian Burduja, un român care a lucruat şi studiat în SUA peste 12 ani şi care i-a trimis o scrisoare şefului de la Casa Albă. Printre altele, acesta scrie „Poate că ideea reunificării României cu Republica Moldova, cum s-a întâmplat în cazul Germaniei de Vest și de Est în 1990 după căderea «acelui zid» (în cuvintele Președintelui Reagan) este, într-adevăr, nepractică astăzi, așa cum ar afirma unii. Dar, în mod cert, problema unificării ar trebui să fie tranșată doar de către cetățenii Republicii Moldova și ai României, ca state libere și suverane cu dreptul fundamental de autodeterminare. Acestea sunt, cu adevărat, valorile profunde ale democrației americane considerate, timp de secole, o rază de speranță pentru întreaga lume, mai ales în vremuri întunecate și tulburi. Amenințările repetate și agresiunea din Est (n.r. se referă la anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia) ridică întrebări noi și dificile. A nu reuși adresarea și rezolvarea lor ar fi ca și cum s-ar închide ochii la o serie de provocări grave aduse păcii și prosperității regiunii noastre.
- Cum ar reacționa America în cazul unei agresiuni a Rusiei în Republica Moldova? În aceste circumstanțe, cum îi poate România, membru NATO și UE, apăra pe cei mai mult de 500.000 de cetățeni ce trăiesc în Republica Moldova?
- Dacă atât România, cât și Republica Moldova ar vota pentru reunificare printr-un referendum liber și corect, Guvernul SUA ar recunoaște și susține aceste rezultate și procesele ce ar decurge de aici?”
Doar un răspuns clar, strict la obiect, ar putea să repare o parte din răul făcut de acest ambasador mic (petit = mic – în limba franceză), nu de alta, dar nu am vrea ca principalul nostru aliat să înceapă să scadă în ochii noştri, cum a scăzut ambasadorul său din Basarabia.
