Un bătrân sau un copil?

0
373

Mă uit uneori la o emisiune de pe una dintre televiziunile românești, în care un artist, politician, sportiv sau profesionist din alte domenii este invitat la o discuție la cină. Nu vreau să fac reclamă aici emisiunii, ci doar să subliniez că, spre finele acesteia, invitatul este întrebat pe cine ar alege, dacă ar fi absolut nevoit, între un bătrân și un copil.

Când eram mai mică, aș fi ales, fără timp de gândire, bătrânul. Acesta nu mai are forță fizică și, în cazul multor bătrâni defavorizați, îți vine să mori când îl vezi cerșind la un colț de stradă. Bătrânului i-au murit mulți dintre apropiați și, în cazul în care rămâne singur, nu are la cine apela. Copiii sunt de obicei veseli, au toată agilitatea din lume și își fac rapid prieteni.

Mai târziu, aș fi ales copilul. Copilul depinde de cei mari și nu are aproape nicio apărare în fața lor. Ba mai mult, are toată viața înainte și, dacă bătrânul beneficiază de luxul experienței, copilul este mic și naiv.

La sfârșitul zilei, nu prea poți alege între bătrân și copil. Amândoi sunt persoane vulnerabile și depinde foarte mult la care copil și care bătrân ne referim. Un bătrân cu demență este mai vulnerabil decât un copil sănătos, iar un copil bolnav este infinit mai vulnerabil decât un bătrân care își poartă vârsta pe picioare, aceta din urmă fiind, totuși, un adult. Până la urmă, emisiunea în cauză este doar una de divertisment, în care trebuie să dai un răspuns general și scurt, fără să ai timp să filozofezi pe marginea subiectului, așa că alegi, la prima impresie, una dintre cele două variante.

La nivel social însă, nu mi se pare corect să fim puși să alegem între persoane vulnerabile. Deși pe nesimțite, subiectul este de multe ori dezbătut în presă și miza este cel mai adesea una politică. Dacă la animale, cei mai slabi sunt adesea lăsați în urmă de grup, oamenii ar trebui să-și arate superioritatea prin bunăvoința de a avea grijă de cei năpăstuiți.

Nu pot ajunge nici până în ziua de azi la un răspuns ferm la întrebarea din emisiune, însă încerc să am grijă ca o astfel de întrebare să nu mai apară vreodată în spațiul public. Este greu să incluzi pe toată lumea, însă nici gerontofilia, nici ura față de familiile cu mulți copii nu sunt o soluție civilizată. În alte cuvinte, nu pot alege între a și b, dar societatea trebuie să includă ambele variante, cu amendamentele fiecărui caz în parte, așa cum se și întâmplă în societățile dezvoltate.

Cel mai grav este că, de multe ori, oamenii sunt ațâțați împotriva unor clase întregi de oameni, doar prin sugestia că trebuie să se aleagă între a și b, iar asta ține de conștiința fiecăruia: să refuze să îi creadă pe cei care încercă să îi dividă pe astfel de subiecte. Realitatea face ca în cele mai multe dintre cazuri să nu existe o astfel de întrebare în realitate, ci doar aparența ei. Iar de aici au pornit, în trecut, destule…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.