Nicuşor Dan, steaua politicii bucureştene, care a atras numeroase simpatii, dar care în ciuda numărului mare de voturi primite nu a reuşit să obţină niciun post care să-i permită să-şi pună experienţa şi ideile la dispoziţia locuitorilor Capitalei, a fost, zilele trecute, la Arad, în încercarea de a pune bazele unui nou partid, Uniunea Salvaţi România (USR), care nu este altceva decât prelungirea în ţară a formaţiunii care l-a făcut celebru, Uniunea Salvaţi Bucureştiul (USB). Cum Nicuşor Dan vine din societatea civilă, s-a întâlnit aici cu membrii societăţii civile arădene, cea pe care primarul Gheorghe Falcă nu o recunoaşte, pentru că nu a reuşit să o supună. Este vorba de Consiliul Local Civic, alianţă din care fac parte mai multe ONG-uri cu păreri destul destul de critice la adresa administraţiei locale. S-a discutat despre o posibilă colaborare, dar cum CLC vrea să rămână în continuare independent din punct de vedere politic, un eventual parteneriat ar putea consta doar într-un dialog real, un dialog care nu a prea existat până acum între societatea civilă şi partidele existente pe piaţă, care, fiecare în felul său, au încercat şi uneori chiar au şi reuşit, să-şi subordoneze societatea civilă. Or, un dialog adevărat, când un partid tace şi ascultă ce are de spus cel care îl votează şi pune în aplicare sugestiile de bun-simţ care i se fac ar fi o premieră. Dar mai e mult până departe. În primul rând, USR trebuie să îşi facă filiale în toate judeţele din ţară, pentru că altfel degeaba se prezintă la alegerile generale. Al doilea pas ţine de calitatea oamenilor care sunt primiţi în noul partid, care vor fi aleşi în structurile de conducere judeţene şi vor fi înscrişi pe listele de candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Un eventual personaj, uns cu toate alifiile, trecut prin trei sau patru partide, care este gata să-şi schimbe convingerile de pe o zi pe alta, doar pentru a obţine un nou mandat,  paraşutat de la Bucureşti sau de aiurea, nu ar face decât să-i dezamăgească pe cei care îşi mai pun speranţele în resetarea clasei politice. Al treilea pas ţine de capacitatea de organizare a filialelor, pentru că degeaba ai doar academicieni în partid, dacă aceştia nu sunt capabili să îţi aducă voturi, pentru că în fond şi la urma urmei politica nu se rezumă doar la bune intenţii, trebuie să ai şi capacitatea de a-ţi pune în practică aceste planuri.

În concluzie, USR va avea parte de un drum greu, dacă  îşi propune să schimbe ceva în politica românească, dar un parteneriat cinstit cu societatea civilă s-ar putea dovedi câştigător. Personal, sunt cât se poate de sigur că noul partid nu va reuşi să obţină un număr suficient de voturi încât să ajungă singur la guvernare, dar ar putea să reuşească să trimită în Parlament un număr suficient de senatori şi deputaţi pentru a deveni o voce distinctă. Mai mult, dacă va scoate în faţă altfel de oameni, diferiţi de actualii politicieni de profesie, poate se va schimba puţin în bine şi clasa politică.

 

Recomandările redacției