Un fel de Gigi Becali

Iertată-mi fie comparaţia, dar Liviu Dragnea are, din ce în ce mai mult, atitudinea lui Gigi Becali la FCSB. Şi de ce
n-aş face, la urma-urmei, această comparaţie? Păi, nu se bagă Dragnea în alcă-tuirea „formaţiei” (a se citi membrii guvernului)? Se  bagă. Nu are Dragnea favoriţii lui? Are! Nu schimbă Dragnea (ca orice „patron” care se respectă) premierii într-un ritm şi mai alert decât Gigi antrenorii? Îi schimbă! Nu e Dragnea  premier fără licenţă, aşa cum Gigi e antrenor fără licenţă? Ba este! NU are Dragnea grimasa aia şmecherească, de brigadier silvic, aşa cum Becali o are pe cea de oier-şef devenit latifundiar? Ba da! N-a fost prins Dragnea încercând să trucheze procesul electoral, aşa cum Becali a fost prins încercând să „premieze” o echipă? Ba da! O să spuneţi că Becali a fost condamnat pentru schimbul de terenuri cu Armata, iar Dragnea… Dar tot atât de drept e că nici dosarul „Belina” n-a fost finalizat. Până şi la condamnarea lui Becali cu sechestrarea de persoane am găsit o similitudine. Păi, Liviu Dragnea, prin fosta lui soţie, nu le-a „sechestrat” pe cele două angajate ale „Protecţiei Copilului” la sediul partidului? Asta ca să fie tacâmul complet.
Problema nu e la frecvenţa cu care Liviu Dragnea, alias Cex, schimbă premierii, ci mai ales motivele pentru care o face? Desigur, până şi văcarul satului înţelege că nu criteriile de performanţă (vezi cazul Grindeanu) sau cele de procedură (cum i s-a reproşat acum lui Tudose) sunt adevăratul motiv al „decapitării” celor doi premieri, ci cu totul
altceva. Nici măcar faptul că atât Grindeanu, cât şi Tudose, i-au criticat pe unii (corect, e… unele) dintre favoriţii lui Dragnea, deşi acest aspect a cântărit greu. Adevăratul motiv al lui Dragnea este PUTEREA! Liviu Dragnea îşi doreşte puterea, dar nu orice putere, ci una absolută, pe care nimeni să n-o critice, nici măcar s-o conteste. Ca un veritabil dictator (nu trebuie să ne ferim de cuvinte), al cărui argument suprem şi perfect înlocuitor când… n-are argumente este: „Pentru că am spus EU!” Un EU totalitar, absolut, intangibil, ce cântăreşte incontestabil mai greu decât acel nevinovat „Io”, des găsit în speech-urile medievale ale domnitorilor români.
Dragnea, prin modul de a conduce, se aliniază la acei şefi de sistem precum Napoleon, Hitler sau Stalin. Nu e vorba de efectul dictaturii, ci de esenţa acesteia, de crearea unei organizaţii în care nimeni nu-l contrazice pe „El lider Maximo”, iar cine-l contrazice sfârşeşte eliminat.
În fond, Liviu Dragnea poate să facă tot ceea ce vrea în PSD – cu largul concurs al celor care-l susţin şi-l tolerează –, aşa cum şi Gigi Becali poate să facă tot ce vrea la FCSB. E ograda lor, au voie. Dar, în cazul liderului PSD, această atitudine are repercusiuni asupra întregii ţări, asupra tuturor românilor. În acest caz, indiferent de pornirile faraonice ale lui Dragnea, această rotire a cadrelor, pe argumentul sus-menţionat – „Pentru că aşa vreau EU!” – trebuie ori să fie întreruptă, ori să se găsească mijloace democratice şi constituţionale în măsură să ducă la o guvernare stabilă.