Recent, am avut un vis în care un grup pe care îl cunosc prea bine tot făcea presiuni asupra mea. Înainte, vedeam interpretarea viselor ca pe ceva total pseudoștiințific, dar mi-am amintit de Jung și am decis să nu le ignor chiar în totalitate. Nu prea contează la ce se referea visul, ideea de final e că am venit în fața „clasei” și mi-am susținut părerea răspicat, în ciuda tendinței mele generale de a tăcea.
Nu mă sustrag de la vina de a fi presat, la rândul meu, oameni să facă ce vreau eu. Cu toate acestea, am început să disprețuiesc din ce în ce mai mult profilul de „violator”, care încearcă să îți dicteze ce să faci, împotriva propriilor tale vederi. Vederile se schimbă și ele cu trecerea timpului, dar consider că acest fenomen trebuie să se producă organic, prin interacțiuni firești.
Desigur că, dacă omul te plătește, ești obligat să îi livrezi un serviciu sau un bun. Dar cred că trebuie să păstrezi niște limite ale gândirii în care să ai încă libertatea să nuanțezi. Nu face altuia ce ție nu-ți place – cam așa sună regula de aur. Și eu am făcut, dar încerc să mă corectez, pe cât mi-e cu putință. Asta e, judecați-mă pentru ipocrizie.
Nu cred că generația mea a fost prea bine educată, încă din copilărie, să nu forțeze oamenii să facă ceea ce nu vor. Se vede încă de la abordarea pe care o au majoritatea bărbaților față de femei – în care tot insistă și insistă, în ciuda faptului că le-ai zis deja de trei ori „nu”. Dar e posibil și scenariul invers, al femeii față de bărbat; nu vreau să discriminez pe nimeni. Cu atât mai puțin vreau să intru în subiectul luptei dintre sexe, care e deja superfluu.
Da, trebuie să existe o anumită autoritate: părintească, de serviciu etc. Dar când lucrurile încep deja să scape de sub control, încearcă să nu forțezi omul. „Instinctul de violator” ar trebui să aparțină de mult trecutului. Cum zicea Steinhardt: nu forța omul, nici măcar pentru a-i face un bine, căci, știm cu toții că, de multe ori, Iadul e pavat cu bune intenții. Nu o să fiu absurdă aici, nu mă refer la a lăsa copilul în fața mașinii, doar în a-i da posibilitatea să mai greșească și să învețe pe pielea lui. Prin exemplu, va căpăta mult mai multă încredere în tine decât prin forță.
