buzanskyAlbul peretelui prinde brusc viaţă când se declanşează retroproiectorul conectat la laptop. Curg imagini surprinse exact acum 60 de ani, pe când televiziunea se pregătea să-și încheie statutul de „experimental” și să declanșeze ofensiva asupra lumii.
Audiența tace vrăjită. Doar un bărbat privește detașat acțiunea, el a fost acolo. Sunt proiectate secvențe din Anglia – Ungaria 3-6, inventatorii fotbalului erau spulberați chiar pe Wembley-ul lor de o echipă care nu pierduse niciun meci de vreo trei ani. Maghiarii erau titani la început de deceniu cinci, au luat titlul olimpic la Helsinki în 52, apoi au pierdut finala mondială la Berna în 54, i-a bătut Germania cu 3-2, după ce în minutul 8 aveau 2-0. Atunci, între 1950 și 1954, a fost echipa lor de aur, cu Grosics, Buzansky, Lantos, Lorant (da, Lorant care-a fost și al nostru, în primul an al ITA-ei, care mai avea încă doi internaționali ai Ungariei, pe Meszaros și pe Toth III), Bozsik, Zakarias, Budai, Kocsis, Hidegkuti, Puskas și Czibor. Timp de patru ani, n-au știu ce înseamnă să pierzi. S-a întâmplat doar la Berna.
Filmul e alb-negru, dar pentru bărbatul care a fost acolo e totul color. Buzansky Jenö, campion olimpic și vicecampion mondial e la Arad și a umplut sala festivă a Colegiului Csiky Gergely. Filmarea se încheie, lumea aplaudă, sala se luminează, iar Jenö-bacsi se ridică în picioare. Din acea echipă uriașă mai sunt în viață el și portarul Grosics. Jenö-bacsi are 87 de ani, pe 4 mai face 88 și e singurul „intrus” în echipă. El a jucat mai toată viața la Dorogi FC, un fel de Jiul Petroșani, dacă vreți, pentru că e tot echipă minieră. Puskas și ceilalți erau, absolut toți, de la budapestanele Honved și MTK!
Cu voce clară şi senină, reface bucăţile dintr-un trecut incredibil, la care a contribuit din plin. Pe măsură ce se întoarce în timp, se simte și mai tare albastrul din ochi. E loc pentru câteva tachinări la adresa lui Grosics (permise între prieteni, în fond, portarul e mai tânăr, are 86 de ani!), dar precizează și secretul (de fapt nu e secret) care l-a condus la 47 de selecții „pline” într-una din cele mai tari echipe ale lumii, la un moment dat – „fotbalul e doar pentru cei care muncesc”.

Recomandările redacției