Ieri am trăit cea mai ciudată experiență din viața mea. Întotdeauna mi-a plăcut să întind o mână celor aflați în nevoie și mă simt extrem de bine de fiecare dată când  pot fi de ajutor, dar o experiență că cea pe care o să v-o povestesc, mi se pare demnă de scenariu de film, de prost gust.

În seara de 27 octombrie am primit un mesaj pe telefon, în care mi se spunea, cu subiect și predicat, că tânărul ce cânta pe străzile Aradului cântece religioase,  ar fi suferit un infarct și ar fi decedat. Informația era primită chiar de pe telefonul cântărețului stradal ( de la o rudă apropiată, care încerca să anunțe vestea celor din lista cântărețului), iar datele erau cât se poate de exacte. Mi se explica foarte clar, cu ore exacte, când va fi priveghiul, la ce casă funerară, când va fi înmormântarea și la care dintre cimitirele orașului se va oficia slujba.  Ba mai mult, am primit și o poză cu ,,mortul” în sicriu. Eu scrisesem în vară despre el și despre faptul că nu cerșește, ci vrea să strângă bani pentru tratamente, deoarece era foarte bolnav. Asta îmi spusese chiar el, când am coborât să- i dau un bănuț atunci când cânta în cartierul unde  locuiesc. Însă după experiența avută, nu mai cred nici în așa zisa boală a lui.

 Vestea morții băiatului m-a impresionat și m-am hotărât să scriu ceva despre el.  Așa am și făcut . Am scris . Doar că, la vreo două ore de la postarea materialului, m-am trezit cu un telefon , de la un ,,verișor” , în care mi se spunea că ,,individul” e bine mersi, trăiește și umblă prin cimitire. Am fost șocată . Am întrebat de vreo câteva ori dacă informația este reală . Mi s-a spus că este. De fapt, exact așa am făcut și în momentul în care mi s-a transmis, în seara respectivă, că băiatul a decedat. Și atunci am întrebat de mai multe ori dacă e adevărat. Interesant este, că și atunci când am primit vestea așa-zisei morți, a fost tot de la un ,,verișor”. Mesajele le am în telefon, cu date concrete și informații exacte. După șocul telefonului, în care mi se spunea că omul nu e mort, a mai venit un șoc. Băiatul de care mi-a fost milă și pe care l-am ajutat cu bani, a început să-mi trimită zeci de mesaje prin care eram amenințată atât eu cât și ziarul la care lucrez.  Tot la două cuvinte mi se spunea că voi ajunge la tribunal și aștepta să vadă cum reacționez. Ei bine n-am reacționat la mesaje, dar mi se pare corect să reacționez cum știu cel mai bine și anume în scris. Lucrurile au fost extrem de bine gândite de la bun început de personaj. Și treaba este cât se poate de clară. Omul a vrut să facă rost de bani și nu a știut cum. Așa că a făcut acest plan cât se poate de diabolic.

 Mesajele, din păcate,  ,,curg” în continuare, la fel și amenințările în privat, deoarece în momentul în care am vrut să îl sun nu a avut tupeul să răspundă. Aștept ca personajul să sesizeze organele abilitate, așa cum amenință, deoarce doar așa se va denunța  singur.

Fiți foarte atenți pe cine ajutați, sunt mulți indivizi de acest gen care, probabil, au în spate o gașcă care îi susțin.

Recomandările redacției