Horia Truţă
Eugeniu Criste, este şeful unei prestigioase instituţii arădene, numite Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale. O structură a statului, care depozitează şi administrează memoria timpului acestor locuri, înscrisă în documente. Sunt gestionate 870 fonduri şi colecţii, hârtii cu un conţinut economic, politic sau administrativ, ordonanţe, diplome, registre, hărţi, precum şi o bogată bibliotecă. Toate acestea sunt aşezate ordonat, în cutii sau între coperţi simple, pe rafturi lungi de peste 65oo metri constituind pentru naţiune o comoară documentară impresionantă.
Talentul lui Eugeniu Criste, este acela că a introdus cu perseverenţă şi tenacitate, în acest edificiu aparent birocratic, o atmosferă creatoare şi activitate vie, componente esenţiale ale spiritualităţii arădene. Aceasta, fără să schimbe câtuşi de puţin impresionanta arhitectură formală, aparent rigidă, încorsetată prin legi şi regulamente. De fapt, nici nu se poate administra, acest imens şi valoros depozitar al memoriei locurilor, oamenilor faptelor, decât printr-o ordine perfectă, organizată după criterii verificate, elaborate şi respectate atent.
Fără a exersa prin experimente, în sensul de noutăţi încă insuficient definite, Eugeniu Criste, iniţiază activităţi de conştientizare a publicului larg, că instituţia arhivelor, nu reprezintă doar un ghişeu, de unde se eliberează adeverinţe necesare reconstituirii vechimii în muncă sau pentru revendicarea unor proprietăţi, ci este o impresionantă organizaţie culturală, unde se formulează însăşi istoria acestor locuri. Pentru aceasta, alături de excelentul colectiv ştiinţific salariat, s-a format şi un valoros corp de cercetători, cadre didacice, oameni de cultură, care, păşind pragul clădirii se bucură de profesionalism şi solicitudine.
Conştient de faptul că nu există generaţii în sens biologic sau demografic, adică segmente de vârstă delimitate temporal, ci doar alte construcţii socio-culturale, în demersurile sale culturale, Eugeniu Criste evidenţiază, trecutul folosind pentru aceasta forme din cele mai diverse: discuţii, expoziţii, conferinţe, sesiuni ştiinţifice şi altele. Prezenţa şi luările sale de cuvânt în public, susţinute cu argumente din prima mână, constituie o garanţie a seriozităţii, a informaţiei autentice, directe, lipsite de echivoc. Lider de opinie, cu o cultură impresionantă, cuvântul său a devenit treptat o voce autorizată şi competentă în spaţiul spiritual arădean. Om cultivat, cu o eleganţă a spiritului, istoric valoros, este unanim recunosut în reuniunile ştiinţifice din întreaga ţară, studiile şi lucrările sale, remarcându-se atât prin complexitatea documentării cât şi prin contribuţiile importante, aduse cu privire la istoria naţională şi locală.
Lipsit de orgolii ieftine este unul din puţinii care nu a manifestat nici un gest de marginalizare a foştilor colegi şi şefi, înţelegând că actualul edificiu spiritual al importantei instituţii, s-a clădit şi dezvoltat timp de peste jumătate de secol, prin munca tuturor oamenilor care au trudit acolo, deopotrivă ca salariaţi, cercetători ştiinţifici, sau reprezentanţi ai altor instituţii şi organizaţii.
Aspiraţia de a schimba ceva are pe lângă determinarea ideală, motivaţii terestre, existenţiale, Eugen Criste trăind în certitudine. Atunci când timpul îi permite, îşi vede liniştit de gospodăria atent îngrijită din Păuliş, hoinăreşte pe dealuri, cultivă viţă de vie şi zarzavaturi, stoarce must, pe care-l transformă în vin bun, aplicând riguros tehnologii moderne. Merge la spectacole şi expoziţii, se întâlneşte cu prietenii, fiind un excelent partener de conversaţii. Ştie o mulţime de anecdote şi întâmplări hazlii, moralizator, când e cazul, sau îngăduitor, incitant în discuţii, susţinându-şi convingător punctele de vedere cu iz patriotic.
Romantic din fire, este un fin cunoscător al obiceiurilor populare ancestrale, coordonate temporale ale vieţii ţărăneşti, el însuşi fiind scoborâtor dintr-o zonă bogată în practici magico-rituale, pe care le-a trăit şi descifrat încă din copilărie. Cunoaşte tot atât de bine rânduiala vremii, împărţeala timpului, momentele sacre, rostul lucrului şi al vieţii, ca şi regulile citadine ale salariatului la stat, prins în chingile moderne ale valorilor europene.
Intelectual complex, se simte bine şi în lumea artelor. Pasionat de literatură, de poezie şi muzică, de folclor şi etnografie, de pictură şi fotografie, le gustă alături de un vin bun şi o companie plăcută, între prieteni sau cunoscuţi apropiaţi. S-a mulat perfect pe spiritul locului, ce mai, poate că aici şi-a descoperit şi cultivat adevăratul temperament.
Acum, după atâţia ani, când a venit sorocul să predea instituţia, altor competenţe, Eugeniu Criste ne lasă amintirea unor activităţi de vază, cu urmări binefăcătoare, pentru Arad, pentru noi toţi, prin întâmplări culturale de anvergură, care au revigorat spirtualitatea din părţile Aradului.
Să ne trăiţi Domnule Director !!
