Un personaj interesant

Spre deosebire de predecesorii săi, care după ce au părăsit funcţia supremă în stat au cam încetat să prezinte interes pentru opinia publică, Traian Băsescu continuă să fie un personaj interesant şi după ce şi-a terminat cele două mandate la Cotroceni. Dacă în ceea ce-l priveşte pe Emil Constantinescu lucrurile sunt cât se poate de clare, el retrăgându-se aproape cu totul din lumina reflectoarelor, Ion Iliescu a încercat în 2005 să preia conducerea PSD,  a eşuat în încercarea pe care a făcut-o, şi deşi continuă să se implice în viaţa internă a partidului său de suflet, a încetat de mult să mai trezescă pasiunile pe care le trezeşte cel mai recent membru al clubului foştilor preşedinţi ai României.
Deşi nu a reuşit să-şi lase un succesor care să-i urmeze linia, proiectul Elena Udrea dovedindu-se un eşec, Băsescu continuă să fie atacat la baionetă pe toate liniile de adversarii şi duşmanii pe care şi i-a făcut pe vremea în care deţinea funcţia supremă în stat. Nu zic că a fost uşă de biserică, nu zic că nu a luat decizii greşite, nu zic că nu a promovat oameni nepotriviţi în funcţii importante, dimpotrivă, dar mi se pare totuşi că este atacat prea mult, deşi au trecut câteva luni bune de când nu mai are nicio funcţie în stat. În încercarea de a-i face pe plac lui Victor Ponta, mulţi procurori se întrec în a-i redeschide tot felul de dosare, doar-doar reuşesc să convingă vreun judecător că România a fost condusă timp de zece ani de un infractor. Dacă în unele cazuri nu strică să se facă lumină, sunt dosare care mi se par penibile, cum ar fi cel supranumit de presă „ţigancă împuţită”, deschis iniţial pentru că Băsescu a luat telefonul unei ziariste care-l tracasa şi i-ar fi spus nevestei, între patru ochi, că femeia cu pricina ar fi o ţigancă împuţită, conversaţie înregistrată pe respectivul telefon. Sigur, a fost un lucru reprobabil, dar nu cred că un fost şef de stat ar trebui să dea cu subsemnatul la Parchet pentru aşa ceva. Este arhisuficient să fie supus oprobiului public, ceea ce s-a întâmplat la momentul respectiv.
Recent, fosta sa consilieră, Adriana Săftoiu, şi-a lansat o carte în care devoalează multe dintre secretele primului mandat de preşedinte. Că a făcut bine că a scris această carte, că a făcut rău, părerile sunt împărţite. În calitate de ziarist, în calitate de cititor, îmi doresc să aflu cât se poate de multe. Pe de altă parte, cei despre care scrie Adriana Săftoiu, cu precădere Băsescu şi  Elena Udrea, îşi doresc să se spună cât mai puţine lucruri, invocând şi faptul că anumite lucruri terebuie să rămână între zidurile Palatului Cotroceni, iar autoarea Cronicii de Cotroceni şi-ar fi încălcat angajamentul de loialitate pe care l-a făcut înainte de a deveni consilier prezidenţial. Cert este că respectivul volum trece ca pâinea caldă, semn că numele Băsescu se vinde încă bine. Şi, de ce să nu spunem, la acest lucru contribuie însuşi fostul preşedinte, prin comportamentul său. Atacurile lansate la adresa Justiţiei, pe care în timpul celor două mandate ale sale nu mai prididea să o laude, faptul că nu s-a dezis nici acum de Elena Udrea, micile şopârle lansate despre serviciile secrete pe care le-a controlat aproape zece ani, toate acestea îl fac să fie foarte des în atenţia opiniei publice.