Un tren rămas „în pană de curent” a ajuns la Arad cu trei ore întârziere

O regulă de aur a unei ştiinţe încă neinventate şi care s-ar putea numi destinologie zice că dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost fără să trebuiască să faci vreun efort pentru asta. O astfel de întâmplare în care totul merge prost deşi câte ceva merge bine ne-a relatat ieri, telefonic, o arădeancă tânără, care s-a îmbogăţit fără vrerea ei cu o experienţă de viaţă de care nu avea nici o trebuinţă. Iată povestea: „Duminică, 1 noiembrie, veneam cu trenul accelerat spre Arad. Trenul venea dinspre Braşov şi mergea la Timişoara prin Aradul Nou. N-am mai mers cu trenul de multă vreme, aşa că nu ştiu staţiile în care oprea. Ca să cobor în Aradul Nou, număram gările. Eram în primul vagon de lângă locomotivă. Nu ştiu exact unde anume, dar cred că undeva la jumătatea drumului dintre Simeria şi Arad, în faţă, la locomotivă, dar deasupra acesteia, s-a auzit un zgomot foarte puternic, urmat de alte zgomote puternice, de scântei, şi flame… Era ora 21,40. Tre­nul s-a oprit. După cinci sau zece minute au venit cei doi controlori şi ne-au spus că s-a întâmplat o avarie – a căzut un copac peste linia de contact a locomotivei, şi că va veni o depanare. Depanarea a venit cam pe la 22,30, dar repararea avariei a durat foarte mult. Lumină în vagoane era, dar nu mai funcţiona încălzirea – şi era tot mai frig. Majoritatea călătorilor erau tineri, studenţi în Timişoara. Cei doi conductori au fost foarte amabili şi atenţi. Ne informau încontinuu, dar mare lucru nu ne puteau spune. La un moment dat au început şi ei să se întrebe ce se va întâmpla, fiindcă se face tot mai frig. Foarte târziu trenul s-a pus în mişcare. Trebuia să ajungem în Aradul Nou la 9,50, dar am ajuns la ora 1 noaptea, cu trei ore întârziere. Ştiu că nimeni nu este vinovat de ruperea unui copac şi căderea lui peste reţeaua de contact, dar experienţa n-a fost deloc plăcută, dimpotrivă. Singurul lucru extraordinar în toată întâmplarea a fost atitudinea faţă de toţi călătorii a celor doi conductori. Poate că şi în exterior s-au petrecut lucruri extraordinare, acolo, la depanare, dar nu ştiu despre ele. Ştiu însă că doi oameni adevăraţi, conductori în acel tren rămas pe câmp în bezna nopţii, au fost încontinuu alături de nişte călători care aveau toate motivele să intre în panică”, ne-a spus cu emoţie Violeta Gîdea, arădeancă şi studentă a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad.