De câteva zile presa sportivă românească a intrat într-o bulă ultranaționalistă care mă face să mă întreb dacă nu cumva George Simion și al său AUR nu s-au „insinuat“ ideologic în redacțiile site-urilor românești de sport. Nu mai poți deschide o asemenea pagină să nu dai de titluri, care de care mai „războinice“ în care sunt înfierate cu mânie proletară ba cutare imn, ba cutare steag. Sigur că multe dintre aceste articole au la bază goana după senzațional și scandal însă, dincolo de acestea, insistența presei sportive românești pe aceste teme nu poate fi decât una curioasă dacă ținem cont că nu demult aceleași site-uri criticau, uneori vehement, atitudinea ultrașilor români care la meciurile echipei naționale (și nu numai) au lansat mesaje și scandări șovine, pentru ca acum să hrănească mai mult sau mai puțin fățiș aceste atitudini.

Nici nu s-au stins bine ecourile scandalului din hochei că presa sportivă cu sediul în București a luat la ochi o altă țintă: Sepsi OSK, echipă care tocmai a câștigat Cupa României. Marea problemă a unora de prin această presă din București este aceea că Sepsi a reușit această performanță cu sprijin financiar important (direct sau prin alte companii) de la guvernul maghiar. Pe unii se pare că acest lucru îi deranjează, un deranj venit însă mai degrabă din acumularea de prejudecăți combinate cu multă superficialitate. Spun superficialitate pentru că a reduce succesul celor de la Sepsi și al cluburilor din zonă doar la banii veniți de la Budapesta, este o eroare imensă.

Banii nu garantează succesul decât dacă sunt corect investiți, lucru care la Sfântu Gheorghe s-a făcut; începând de la felul în care a fost gestionat întreg proiectul fotbalistic de la Sepsi (creștere organică, pas cu pas, fără salturi care să destabilizeze dezvoltarea trainică și sănătoasă) până la felul în care banii investiți s-au regăsit în calitatea lucrărilor de infrastructură. Am avut ocazia recent să văd bijuteriile de la Sfântu Gheorghe (stadionul și sala polivalentă) și am rămas realmente impresionat de atenția la detalii și modul extraordinar de profesionist în care au fost gândite, proiectate și executate aceste lucrări de infrastructură.

Știu că pe mulți îi va deranja dar haideți să facem o comparație între proiecte sportive precum cel de la Sepsi și cele de la Unirea Urziceni, Oțelul Galați și Astra Giurgiu. Cei care urmăresc fotbalul românesc înțeleg de ce am dat aceste exemple. Haideți să comparăm și sumele investite în stadionul și sala de la Sfântu Gheorghe și altele precum Arena Națională și să facem apoi un raport cheltuieli – beneficii – calitate a lucrărilor. Să ne gândim doar de câte ori a fost înlocuit gazonul de pe cel mai mare stadion al țării și avem răspunsul.

În al doilea rând, toată această isterie legată de investițiile guvernului de la Budapesta în sportul din zonele unde există foarte mulți etnici maghiari, este total fără fundament. În primul rând ea nu este neconstituțională și nici ilegală. În al doilea rând guvernul maghiar nu face decât ceea ce guvernul român face în raport cu românii din Republica Moldova. Sau, dacă este să găsim o diferență, poate tocmai asta e: guvernul maghiar chiar FACE lucruri: investește în academii, construiește terenuri, stadioane și săli; noi facem poduri de flori și declarații pompoase. Ce ne oprește de exemplu să investim în Zimbru Chișinău, astfel ca această echipă să devină port-drapelul fotbalului basarabean și nu separatiștii de la Sheriff Tiraspol, așa cum este în prezent?

De fapt toată această gălăgie găunoasă este provocată de un singur lucru: de frustrarea că vine vecinul să ne arate cum se face treaba în propria noastră ogradă; iar asta nu dă bine și ne cam incomodează din activitatea noastră cotidiană: statul la taclale pe laviță! Cum îndrăznesc să vină „ăștia“ să ne arate că se pot face lucruri atunci când ești harnic și competent; cum îndrăznesc „ăștia“ să vină să ne strice nouă șustele și șmenurile din care iese banul? Ce-i asta, dacă se prind fraierii de contribuabili și încep să ne preseze să ne lăsăm de lene și hoție? Nu, asta nu se poate întâmpla și tocmai de aia, contribuabilul trebuie ținut în bula ultranaționalistă și a păguboasei mentalități de a ne apăra „sărăcia și nevoile și neamul“. Oare n-ar fi timpul să ne propunem să ne scăpăm odată de sărăcie și nevoi în loc să le tot apărăm de dușmani inventați?!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recomandările redacției