Prezentarea festivistă a primarului Gheorghe Falcă, la cei zece ani de când se află în fruntea Primăriei, a fost pigmentată de un apel de unitate pentru interesele Aradului. Un apel care poate fi catalogat drept demers politicianist, dar care conţine şi o doză foarte mare de utopie. Iar argumentul cel mai solid, des vehiculat în media arădeană, este tocmai încercarea de a câştiga titlul de „Capitală Culturală Europeană 2021”.
Încă din faşă, proiectul a fost boicotat de arădeni. De unii arădeni. Şi n-au fost doar atacuri politice, care într-un fel sunt explicabile, ci şi atacuri mediatice, bine puse la punct. Acestea atacuri au atins nu doar proiectul în sine, ci şi unele amănunte care luate separat nu par periculoase, dar arată clar că se loveşte strategic pentru ca acest proiect să fie considerat nu doar un eşec prin prisma rezultatului final, ci un eşec premeditat, „construit” din start pentru a NU reuşi.
Nu ştiu dacă Aradul va deveni Capitală Culturală Europeană, mai ales că – spre deosebire de anul 2007 – competiţia este mult mai acerbă, mai echilibrată, fie şi prin prisma faptului că administraţiile locale intrate în competiţia pentru 2021 ştiu mult mai bine ce înseamnă acest titlu, ce decurge din onoranta postură de a fi desemnat Capitală Culturală Europeană. Cu riscul de a mă repeta, nu pot evalua şansele Aradului decât cu un „cântar” subiectiv, dar oricare ar fi rezultatul final, adevărul coubertinian trebuie să primeze: cel mai important lucru e să participi.
Cred că Aradul are numai de câştigat din această competiţie, indiferent de rezultatul final. Şi, de asemenea, cred că datoria fiecărui arădean care tinde să-şi respecte statutul de fiu/fiică al/a urbei este să susţină orice demers prin care Aradul poate fi promovat. Şi, de fapt, aici doresc să ajung, la esenţa ideii de arădean, la îndemnul la unitate lansat de Falcă.
Noi, arădenii, suntem vestiţi – şi nu de ieri, de alaltăieri, nu doar pe teme precum Capitala Culturală – pentru lipsa de unitate. Comparativ, Timişoara a reuşit întotdeauna să creeze acea emulaţie, acea unitate, de fiecare dată când interesele cetăţii o cereau. Întotdeauna timişorenii, fie oameni politici, fie din alte sfere ale activităţii, au găsit câte un numitor comun pentru a-şi urmări interesul. Şi, culmea, dacă ne uităm la originile multora dintre timişorenii de astăzi, vedem că-şi trag rădăcinile din multe alte zone. Noi, arădenii, suntem mai puţin atinşi de fenomenul migraţiei, suntem mai „compacţi” ca origine. Şi totuşi…
Cred în continuare că putem învăţa din pilda Timişoarei. Că putem să ne unim în faţa unor provocări comune aşa cum, pe vremuri, o unitate de grup a dus la Marea Unire, pornită de aici, de la noi. Vreau să cred că îndemnul primarului Falcă n-a fost doar o strategie politică şi, mai ales, vreau ca arădenii să creadă asta. Dar, mă bântuie regretul că toate aceste îndemnuri vor fi sugrumate de orgolii, politice sau personale. Ca să închei cu mesajul din titlu, Coşbuc a scris versurile „Un basm cu pajuri şi cu zmei/Începe-atunci o fată…”, semn că unitatea Aradului este, deocamdată, utopică. Poate generaţia următoare va avea mai dezvoltată noţiunea de patriotism local…
Ai dreptate când spui că proiectul „Arad-Capitală Culturală Europeană” ar aduce beneficii oraşului, indiferent de rezultatul din 2021, deoarece s-ar realiza pe parcurs multe obiective social-economic. Din păcate, Falcă vrea să confişte proiectul pentru imaginea lui politică (şi probabil şi unele avantaje materiale, aşa cum este obişnuit). Cât de bună este unitatea comunităţii în jurul unui lider controversat, o putem vedea tot la Timişoara dată ca exemplu: Ciuhandu a fost mulţi ani un primar adulat de majoritatea concitadinilor săi şi acum ies la iveală tot felul de matrapazlâcuri cu mafia retrocedărilor imobiliare de care administraţia Ciuhandu nu este străin.