Pentru început, înainte de a scrie despre acțiunile unor haștagi plini de ură, aș vrea să vă reamintesc câteva date negre din istoria poporului român. Nu de alta, dar se spune că un popor care își uită istoria riscă să o repete.
Înainte de izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, în România erau vremuri tulburi. Legionarii au început să își susțină din ce în ce mai apăsat punctul de vedere cu ajutorul gloanțelor, ucigând cu sânge rece o serie de personalități de marcă ale țării. Pe 29 decembrie 1933, prim-ministrul Ion Gheor­ghe Duca este asasinat pe peronul Gării din Sinaia cu cinci gloanțe trase de „Nica­dorii” Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace. Pe 21 septembrie 1939, un alt prim-ministru al României, Armand Călinescu, este ucis de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu, iar pe 27 noiembrie 1940, marele cărturar Nicolae Iorga, care ocupase și el funcția de șef al Guvernului, a fost asasinat de un grup de bezmetici legionari, lângă Strejnicu.
Miercurea trecută, protestatarii #Rezist au trecut și ei la aplicarea unor metode radicale pentru a le transmite un mesaj parlamentarilor Puterii, cu care nu sunt de acord. Lăsând la o parte busculada din Parlament, nu trebuie uitat faptul că deputatul Nicolae Bacalbașa a fost agresat pe stradă de un grup de haștagi, omul având nevoie de sprijinul jandarmilor pentru a ajunge la metrou. Nici președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, nu a scăpat de astfel de manifestări grotești ale indivizilor de la #Rezist. Prezent la Cluj-Napoca pentru o întâlnire organizată la sediul ALDE, Tăriceanu a aflat și el de ce sunt în stare manifestanții progresiști care luptă pentru domnia legii și întărirea statului de drept. La ieșire din sediul ALDE, câțiva haștagi plini de ură, au început să strige, unul dintre ei făcând semne obscene și lovind cu piciorul mașina politicianului.
Sigur, nu putem compara încă modul de a acționa al legionarilor cu cel al haștagilor, dar ceea ce fac acum băieții și fetele de la #Rezist este un prim-pas spre terorismul politic. Oricât de rea ar fi imaginea unui politician, nu este permis ca el să fie atacat pe stradă. Nu de alta, dar nu mai trăim nici în anii ’30, nici în Evul Mediu și nici în Comuna Primitivă, când disputele erau rezolvate cu pistolul, pumnalul sau ciomagul. Acum există o metodă mult mai civilizată la îndemâna unui om simplu pentru a-și manifesta dezacordul față de un om politic și anume votul. Orice altă metodă, chiar și folo­sirea cătușelor pentru slăbirea unei majorități parlametare, este profund nedemocratică.
Dacă stăm să ne gândim bine, care este diferența dintre haștagii de astăzi și legionarii de ieri? În general, legionarii erau oameni profund religioși și aveau un ideal național, chiar dacă discutabil. Haștagii, în schimb, din câte am reușit să citesc despre ei, se declară a fi adversari ai Bisericii Ortodoxe Române, pe care o consideră retrogradă și sunt adepții unor idealuri globaliste, uneori străine de idealurile românilor. Ce-i unește este însă violența, deși după cum am spus, băieții și fetele de la #Rezist nu au ajuns însă să facă nenorocirile pe care le-au făcut adepții lui Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima. Ar fi de dorit să nu se ajungă până acolo, iar provocările lansate de unele televiziuni, cum că „protestatarii apărători ai democrației” ar trebui să-i ciomăgească pe parlamentarii retrograzi, iar familiile acestora din urmă ar trebui să se teamă și ele la rândul lor, ar fi bine să înceteze. Votul, votul domnilor, este singura armă acceptată într-o democrației.

Recomandările redacției