USL, început de artrită?

3
458

Se vehiculează că Uniunea Social-Liberală începe să scârţâie pe la unele încheieturi. Ar putea fi, la urma-urmei, o normalitate, date fiind diferenţele doctrinare dintre partidele ce formează USL. Scopul pactizării dreptei liberale cu centrul conservator şi cu stânga pesedisto-uneperistă a fost să facă front comun contra PD-L şi, respectiv, contra preşedintelui Băsescu. Scorul electoral înregistrat de USL, unul zdrobitor, care implicit îl „îmblânzeşte” şi pe preşedintele ţării, pe care oricând îl poate paşte o nouă suspendare, îndreptăţeşte ideea că dulăii, odată alungând ursul, se vor bate între ei pentru ce-a mai rămas de la prânzul lui Moş Martin.
Deci, pe cale de consecinţă, „balaurul” pedelist fiind pus în minoritate, este plauzibil să apară animozităţile între reprezentanţii celor două (mă rog, trei) partide, animozităţi îngropate uneori fictiv, pentru a înfrunta duşmanul comun. Şi nu e vorba de duşmănii legate de împărţirea locurilor pe listă, a funcţiilor şi portofoliilor în USL (deşi şi e aici se desprin anumite dispute), ci de duşmănii mai vechi. Oameni, mai ales în mediul rural, care s-au „duelat” electoral vreme de mai multe mandate, acum se împacă mai cu noduri, oricât de mare ar fi presiunea şefilor de partid. Au făcut-o, în ultimii doi ani pentru un scop comun, care scop acum şi-a pierdut interesul.
Trăgând oala pe focul nostru, vorba vorbei populare, la noi, în Arad, încheieturile USL sunt încă unse bine, tocmai pentru că scopul comun nu s-a răcit; PD-L deţine funcţiile cele mai importante ale administraţiei locale: preşedintele Consiliului Judeţean şi primarul municipiului, cinci primari de oraş, başca 34 de primari de comună. O forţă remarcabilă, care nu-i permite USL Arad să facă paşi greşiţi, cu tot procentul major de la alegerile parlamentare. Iar Târnova este, poate, chiar excepţia care apare întotdeauna să confirme regula.
Revenind la analiza pe întreaga ţară, probabil vor apărea tot mai multe mici animozităţi, dar care deocamdată pot fi ţinute în frâu de către interesul comun al liderilor naţionali: guvernarea.
Şi, din acest punct de vedere, Victor Ponta îşi exercită cu mână forte atât atribuţiunile de şef al guvernului, cât şi pe cele de co-lider al USL. Paradoxal, dar conflictele deschise de Ponta cu Vosganian sau cu Voiculescu sunt mult mai uşor de aplanat decât, să-i spunem, conflictul intern dintre Antonescu şi „rebelii” Tăriceanu şi Chiliman. Chiar şi Crin Antonescu, aşa pueril cum pare, îşi ges­tionează cu mână forte oamenii din teritoriu. Aşa au apărut scrisorile de susţinere venite de la filialele judeţene. Or, dacă Ponta controlează autoritar PSD, iar Antonescu la fel de autoritar majoritatea filialelor teritoriale, atunci orice rebeliune din USL poate fi înăbuşită încă din faşă.
În concluzie, liderii USL încă gestionează pe verticală filialele, păstrând strâns parteneriatul, chiar cu riscul unor epurări-exemplu. Dar tot atât de adevărat este că puterea riscă să-i ameţească pe cei din USL, iar războiul cu PD-L oricând poate să se mute în interiorul Uniunii. Artrita este ţinută sub control, dar e prezentă.

3 COMENTARII

  1. „Cu proştii par­că te mai poţi în­ţelege, cu mediocrii niciodată. Me­di­ocrii au convingeri, proştii adună şi îndoieli. Pe me­diocri convingeri­le nu-i fac dârji, ci îndărătnici. În­dă­rătnicii nu-s mânaţi să se re­mar­ce, le e de ajuns că îi împiedică pe al­ţii să se re­marce. Au ceva din con­diţia apar­tenenţei la o castă. ” -Tudor Octavian in „Casta îndărătnicilor”

    • Iar tu foarte p_ _ _t…..cred ca nici nu ai priceput defel ce zice doamna in cauza! Asta-i din pacate acum: flamanzii prostovani conduc Romanica!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.