USL, linişte aparentă

Odată cu instalarea unui guvern legitim, legitimitate conferită de votul popular din decembrie, se părea că în USL se aşterne liniştea, iar această coabitare a patru formaţiuni politice aduce o plus-valoare în actul de guvernare.
Din păcate, lucrurile stau aşa doar la suprafaţă. Ca în orice coaliţie de guvernare, e greu să-i mulţumeşti pe toţi partenerii, iar convulsiile înregistrate sunt, deocamdată, doar de natură politică, semn că premierul Ponta ţine Executivul sub control.
Un prim semn al crizei politice îl dau liberalii. Crin Antonescu simte că acum e momentul să-şi întărească poziţia politică din interiorul PNL şi forţează programarea unui Congres cât mai curând. Motivul? Eliminarea, chiar dacă nu prin excludere, ci prin marginalizare, a unor „voci” care-l contestă: Chiliman, Tăriceanu, chiar Orban, la care sigur se mai adaugă şi alţi oponenţi, mai mici, deci cu mai puţin curaj. Oponenţi care, de altfel, ar fi şi pregătit un atac direct la Antonescu, în chiar ziua alegerilor, dacă actualul preşedinte al PNL            n-ar fi obţinut un scor care să-i asigure accederea în Parlament.
Un alt semn al crizei este dat de conflictul dintre UDMR şi PC. Chiar dacă maghiarii nu sunt oficial la masa guvernării, conflictul există. Frunda György, consilier al prim-ministrului pe probleme juridice, internaţionale şi pentru minorităţi, îl taxează pe liderul de facto al conservatorilor, Dan Voiculescu, spunând într-un interviu, despre acesta că „…este într-adevăr o persoană care trebuie să aparţină trecutului…”. Contextul este legat de teme precum Securitatea, naţionalismul sau regionalizarea, dar substratul este altul. De fapt, este o poliţă plătită de UDMR pentru că a fost refuzată de la guvernare. Primii care au atacat ideea prezenţei maghiarilor în noul guvern au fost jurnaliştii de la Antena 3, chiar în seara alegerilor. Tema era mai veche şi în acea duminică a readus-o în discuţie Victor Ponta. De fapt, în traducere liberă, ACD (formaţiunea rezultată din alianţa PNL cu PC), respectiv cuplul Voiculescu-Antonescu, a avut bănuiala că PSD joacă dublu şi că împreună cu UDMR, cu UNPR, cu voturile minorităţilor şi cu câteva „păsări migratoare” pot oricând să facă o guvernare fără PNL şi fără PC. Acum, Frunda n-a făcut decât să răspundă.
Nici la nivel local nu se poate spune că e linişte. Prin declaraţiile sale în care-şi manifesta dorinţa de a-i schimba pe directorii instituţiilor deconcentrate, Dorel Căprar, preşedinte al PSD Arad, parcă a anunţat o licitaţie pentru respectivele posturi. Sigur, o formaţiune ajunsă la guvernare doreşte să-şi impună programul de guvernare de la nivelul ministerelor până la cel al instituţiilor deconcentrate. Asta pe hârtie, pentru că ştim din experienţă că niciodată nu criteriul profesional primează şi, uneori, e bine când măcar există acest criteriu. Primează fidelitatea faţă de partid. Şi cum în coaliţie sunt patru partide, fiecare cu fidelii lui, această „licitaţie” va aduce cu sine şi tensiuni.
În concluzie, cu tot „scorul” mare înregistrat de USL la alegerile din decembrie, nu se poate spune că avem o stabilitate. Reiterând, Guvernul încă n-a fost „molipsit” (cel puţin la suprafaţă) de lupte interne, dar politicul deja dă semne că-şi ascute coasele.