A fost o noapte de luni spre marți agitată pentru familia Man și pentru cel mai scump transfer din istoria Campioanei Provinciei (se vorbește despre o jumătate milion de euro cu tot cu bonusuri și procentul păstrat de clubul arădean). Negocierile dintre UTA și Steaua s-au încheiat de aia în jurul orei 2, astfel că ora 9 l-a prins pe Dennis Man dormind. Însă, în jurul orei 10,30 era la stadionul „Motorul”, unde și-a luat rămas bun de la foștii co­legi și antrenori…
– Dennis, a fost ultima ta zi la UTA, ce sentimente te încearcă?
– Sunt foarte emoționat, e un amestec de sentimente pentru mine. Mi-a venit să plâng azi dimi­neață (n.a. ieri), dar m-am abținut până la urmă. Mă despart cu inima strânsă de UTA, de băieți, de domnii antrenori de la echipa mare și cei care m-au crescut, fără de care nu reușeam nimic, dar trenul nu oprește prea des în gară. E șansa mea să demonstrez și în Liga I și sunt nerăbdător să încep munca la noul meu club. Acum sunt bucuros și fericit.
– Apropo, când ai programat primul antrenament la Steaua?
– Știu doar că la 2 plec spre București, azi (n.a. ieri) fac doar vizita medicală. Nu știu, probabil mâine (n.a. azi)
– Așteptările sunt mari de la tine la Steaua, nu te apasă acest lucru?
– Nu, dimpotrivă, mă motivează și mai mult. Până la urmă e fotbal, e ceea ce știu să fac cel mai bine, nu văd de ce ar trebui să fiu intimi­dat la Steaua. Sigur, e un alt nivel în Liga I, dar sunt pregătit să mun­cesc și să confirm așteptările.
– Chiar dacă suma de transfer nu se știe încă cu exactitate, ai de­venit, cu certitudine, cel mai scump transfer din istoria UTA-ei…
– Sunt mândru pentru acest lucru, sper ca banii luați pe mine să ajute clubul. Vă dați seama, am doar 18 ani, sper doar să confirm așteptările și încrederea în mine.
– Cunoști pe cineva la Steaua dintre jucători?
– Doar de la televizor… Ba, ar fi cineva, portarul Ionuț Poiană, cu care sunt coleg la echipa națională Under 19.
– Pe UTA o lași pe locul 3 după cinci etape, crezi că mai e cazul să se vorbească despre promovare la Arad?
– Cum să nu, nimeni nu e de neînlocuit. Am mare încredere în băieți, veți vedea că UTA va ră­mâne acolo sus, căci grupul a făcut și va face mereu diferența.
– Un ultim mesaj și pentru suporterii UTA-ei…
– Le mulțumesc din suflet pentru susținere, aplauze și căldura cu care m-au înconjurat în tot acest timp. Îi rog să rămână alături de echipă, să aibă și pe mai departe încredere în ea, iar la vară să săr­bătorească cu toții promovarea. Astfel, mi-ar îndeplini și mie unul dintre visurile carierei, chiar dacă eu nu voi mai fi aici să ajut.

Recomandările redacției