Familia Lahovary a dat Istoriei naţionale a României personalităţi de primă mărime: miniştri de externe, academicieni, generali etc. Pentru cinstirea memoriei acestor străluciţi înaintaşi, înţelepţii patriei au hotărât să boteze o piaţă publică din capitală cu numele de Lahovary, iar în Cimitirul Bellu, pe Aleea Personalităţilor, cel mai mare arhitect al României moderne le-a ridicat un impresionant cavou. Astfel, osemintele politicienilor, academicienilor şi generalilor din nobila familie Lahovary îşi găsiseră binemeritatul loc de veci, alături de cei mai mari oameni de cultură pe care i-a dat patria noastră în ultimele două sute de ani. Totul până la apariţia primarului Marian Vanghelie, care a pus mâna pe cavoul familiei Lahovary, a aruncat afară osemintele iluştrilor înaintaşi şi a transformat opera de artă a celebrului arhitect Ion Mincu în criptă familială. Adică „primarul care este”, „goagălul din Ferentari”, cel care şi-a isprăvit liceul la barbă sură, iar astăzi este cercetat pentru acte grave de corupţie şi furt din banul public, s-a gândit că i-ar sta mai bine să fie îngropat alături de Ioan Luca Caragiale, George Coşbuc, George Bacovia, Mihai Eminescu, Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Nae Ionescu, Panait Istrate, Nicolae Labiş, Titu Maiorescu, Amza Pellea, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Alexandru Vlahuţă, Traian Vuia şi atâţia alţi mari români, care au dus faima ţării până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Aşa se întâmplă în patria noastră mioritică, unde un şmecheraş de Ferentari aruncă la pubelă osemintele unui general decorat – pe câmpul de luptă şi pentru merite deosebite – cu Virtutea Militară, Steaua României şi cu Ordinul Carol. Iar lucrurile nu se opresc aici, deoarece un alt arestat pentru fapte grave de corupţie, senatorul PSD Cătălin Voicu şi-a construit locul de veci peste osemintele familiei eroului Războiului de Independenţă de la 1877, generalul doctor Ioan Nicolescu Argeşanu. Iar senatorul dâmboviţean a avut lipsa de simţire să-şi inscripţioneze cavoul cu următorul text: „Familia General Voicu Cătălin – O viaţă dăruită statului român”. Dar, ne merităm soarta. Dacă nu-i lăsăm pe astfel de indivizi să băltească prin mocirlele în care s-au născut, atunci nu trebuie să ne mire faptul că se şterg la fund cu Istoria României. Iar din acest punct de vedere vina supremă nu o poartă alegătorii, ci tocmai partidele politice. Pentru că nici Marian Vanghelie, nici Cătălin Voicu
n-ar fi reprezentat, pentru ţară, mai mult decât orice vopsitor de ghete din Groapa Lungă, dacă partidele politice – respectiv PSD-ul, în cazul de faţă – nu i-ar fi împins în atenţia alegătorilor. Doamne, cât de jos mai poate să decadă clasa politică ro­mânească şi câtă ruşine mai trebuie să îndurăm? Pentru că deja s-a ajuns la scuipatul icoanelor, la prostituarea funcţiilor publice şi a demnităţilor naţionale…

Recomandările redacției