Într-un fotbal tot mai industrializat, iar în România – politizat peste măsură, legendele sângerează. UTA, FC Argeș, Petrolul Ploiești, Universitatea Cluj, Poli Timișoara sau Farul Constanța trag cu dinții de un loc cât mai bun în Liga a II-a, în timp ce Oțelul Galați și Rapidul vor să iasă cât mai repede din Purgatoriul eșalonului trei. Cu mici excepții, infrastructura este și ea la pământ, iar suporterii în „alb-vișiniu” și „alb-roșu” chiar speră să calce în această viață pe arenele ce le substituie pe cele unde Valentin Stănescu sau Iosif Petscovschi scriau file de istorie.
Chiar la finalul săptămânii trecute, rapidiștii s-au (re)întâlnit cu mic cu mare în Giulești pentru ultimul meci al favoriților pe vechea arenă. Construit în 1938, stadionul va fi demolat, iar în locul lui va fi ridicat un altul nou, cu o capacitate de 14.500 de locuri. Iar șansele sunt mari ca totul să fie gata până în 2020 și asta pentru că atunci Bucureștiul găzduiește meciuri din cadrul „europenelor” la fotbal. Iar arena de sub podul Grant e inclusă printre cele care va fi remodelată rapid pentru antrenamente participantelor la competiția continentală.
Mai în vest, în schimb, la Arad, nu există presiunea timpului. Bătrânul „Francisc Neuman” a intrat în proces de demolare în 2014 și astăzi se află tot în proces de… construcție. Iar, deu­năzi, când fanii rapidiștii lăcrimau la despărțirea de betoanele și iarba încărcate de istoria celor trei campionate și, la Arad expira termenul de finalizare a arenei din Calea Aurel Vlaicu. Pe 23 noiembrie trebuia tăiată panglica conform anga­jamentului luat de firma Tehnodomus, dar ziua a trecut pe nesimțite. Niciun punct oficial din partea societății constructoare în cauză, dar nici de la kilometrul zero, de la instituția angajatoare.
Până la urmă, stadionul se construiește din banii arădenilor, iar niște penalizări pentru întârzierile nejustificate s-ar impune. Mai ales că și primul termen de finalizare, data de 21 mai, a trecut și el fără nicio reacție din partea autorităților locale. Doar suporterii au atras un semnal de alarmă printr-o inaugurare la mișto și câteva mesaje anti-Falcă, primarul orașului fiind considerat principalul vinovat de tergiversarea unei construcții ce, în mod normal, nu ar fi trebuit să dureze mai mult de doi-trei ani.
Dar au trecut patru toamne și cine știe câte vor mai trece până când UTA și suporterii ei mult încercați se vor întoarce acasă. Cine mai poate crede în promisiunile lansate pe la col­țuri că noua arenă de 12.500 de locuri își va deschide porțile vara viitoare? Nici măcar reprezentanții Federației Române de Fotbal, care, reveniți zilele trecute în orașul nostru pentru a sesiza dacă normele europene de securitate pe stadioane se vor respecta, au plecat dezamăgiți la Capitală.
Față de acum 5-6 luni lucrările la partea de tribune au avansat în ritmul melcului și – practic – nu e nimic nou de văzut și, eventual, corectat. În schimb, Primăria a încercat să-și repare puțin imaginea prin angajarea unei firme responsabilă cu montarea gazoanelor. Într-adevăr, au fost săptămâni de lucrări asidue, însă se aude că, prin solicitările din caietul de sarcini la prețul cel mai mic, iarba nu va arăta prea bine. După modelul „sinteticului” de pe „Motorul”, făcut și el de mântuială, dovadă că la nici 4 luni de la inaugurare suprafața începe să se dezlipească.
În fine, fanii „Bătrânei Doamne” au marcat data de 23 noiembrie printr-un comunicat de presă acid la adresa autorităților locale, însă efectul pare a fi egal cu zero. Nimeni nu vorbește oficial despre noul termen de finalizare a arenei „Francisc Neuman” și – până la urmă – cine să mai creadă și în termeni?

Recomandările redacției