La ultima scriere, au fost niște reacții, parte din ele destul de vehemente. Nu asta e problema, fiecare este liber să susțină un punct de vedere sau altul. Dar,  cu argumente rezonabile, aș adăuga eu. Există însă și posibilitate să fi fost înțeles greșit.  De aceea ,am să adaug câteva lucruri, pentru ca lucrurile să fie mai clare. Sunt un iubitor de natură și încerc să o protejez cât pot. Mă ghidez după bunul simț.Dacă merg în natură, după plecare las locul cum l-am găsit. Curat. Dar cred că rețeta bunului simț comun poate fi aplicată de oricine, dotat cu rațiune. Dacă ai fost în pădure sau la iarbă verde, la plajă sau oriunde, nu lași mizerie în urma ta. Fă în așa fel încât să nu faci niciun rău. Și altul să poată veni după tine, fără să simtă că a mai fost cineva înainte. Nu spargi semințe și arunci mizeria pe jos. Nu scuipi , nu arunci mucurile  de țigări. Nici chestia cu îngropatul mizeriei, în nisip, pe plajă, nu e bună. Dar toate astea nu se întâmplă într-o proporție mulțumitoare. Dovadă stau munții de gunoaie, de peturi, aruncate pe pajiști, în ape, aproape oriunde vezi cu ochii. Nu e doar la noi așa. Chiar am exemple concrete, cu națiuni cotate mai civilizate. Înainte de pandemie, pe riviera spaniolă, cohorte de turiști germani urlau, beau, scuipau, vomitau, aruncau mucurile de țigări pe unde apucau. Iar spaniolii nu ziceau nimic. Mă rog, tolerau aceste fapte, pentru că nemții cheltuiau mult. În schimb, la ei acasă erau „mielușei”. Diferența între Spania și Germania o făcea amenda. Asta ar fi rețeta și la noi. O amendă de 500 de lei  de exemplu, cred că  ar face omul să se gândească de două ori. Însă aceste sancțiuni ar trebui aplicate pe loc și fără echivoc. Asta s-ar putea face pentru a păstra un mediu mai curat și noi să fim în armonie cu natura. Și cu costuri rezonabile. Însă una e ecologia, alta e politica. Dacă vă amintiți, în 2006, filmul documentar al lui Al Gore, „Un adevăr incomod”, prevestea o adevărată apocalipsă. Sigur, s-au petecut schimbări, dar nu de maniera prezisă. Unii ar spune că ecologia s-a transformat în ecologism, care este deja politică și nu mai este știință. O invenție a țărilor bogate, spun alții. Dar care țări pot să-și permită mai ușor trecerea spre o energie mai verde, în ton cu Acordul de la Paris și cu recenta conferință de la Glasgow. Deși costurile energetice au crescut simțitor, la cote nebănuite nu mai departe de acum un an. Și dacă tot am adus vorba de documentarul lui Al Gore, să aducem vorba și de o ipoteză de lucru de acum un deceniu și jumătate: cea care previziona prețul energiei, la modul generic, dacă vom marșa pe verde, într-o manieră drastică. Dar această ipoteză de lucru a devenit realitate.O simțim deja și este doar începutul. Limitarea poluării se va face și cu creșterea prețurilor la energie, gaz și combustibili fosili. Adică scăderea consumului. Cert este că fără energie ieftină nu există dezvoltare, mai ales pentru țările care au un decalaj de recuperat, cum e și cazul României. Mai există și teoria, în unele cercuri, că nu vom avea(deține) nimic și vom fi fericiți.Cum ar veni: fericiți într-o planetă mai verde, mai curată, în ton cu obiectivele Acordului de la Paris. Numai să nu fie, în cele din urmă, un Verde de Paris, pentu oameni. Pe ei ce acord și, mai ales cine, îi va mai salva?

Recomandările redacției