În Municipiul Arad există trei profesioniști, care își riscă viața distrugând muniții aflate numai te miri pe unde. Vorbim despre echipajul pirotehnic din cadrul ISU, compus din: Dincă Dan, comandant de echipaj, plutonier adjutant, Florin Țolea, plutonier adjutant și nu în ultimul rând Florin Oprițescu, șofer, plutonier adjutant.

Am dorit să aflăm mai multe de la profesioniștii noștri, cu care ne mândrim, așa că am decis să dăm o raită până la detașamentul de pompieri ISU, din Municipiul Arad. Ei ne-au informat cu o grămadă de lucruri interesante despre bombe și despre detonarea lor. Important, însă, este faptul că misiunea pirotehnică nu este contra-timp „nu are timp de răspuns, ca și la incendii, unde există un timp de răspuns (două minute pe timp de zi, trei minute pe timp de noapte) pentru a pleca cu mașina din unitate”, declară George Pleșca, purtător de cuvânt ISU Arad.

Analiza și transportul munițiilor:

În cadrul acestei activități este necesară o analiză vizuală mai aprofundată a muniției și abia apoi se poate trece la analiza fizică a acesteia, mai exact, atingerea ei. În continuare, pirotehnistul stabilește dacă este necesară detonarea bombei pe loc sau transportul ei într-un poligon în vederea distrugerii.

Totodată, transportul munițiilor se realizează în condiții de maximă siguranță, implicând solicitarea antemergătorului sau postmergătorului de Poliție sau de Jandarmerie. Deoarece există multă muniție de transportat și un trafic intens cu multe accidente pe timp de zi, pirotehniștii solicită antemergătorul și postmergătorul, care sunt un fel de escortă, în vederea eliberării drumului „Am avut grenadă defensivă, am avut mină, am avut bombe de aruncător, chiar și proiectile”, declară George Pleșca, purtător de cuvânt ISU Arad.

Criterii după care pirotehniștii se ghidează, în vederea distrugerii muniției la fața locului:

Dacă cuiul percutor al unei grenade este scos sau pârghia acesteia nu este la locul ei se recurge la distrugere pe loc. De asemenea, în funcție de felul în care arată muniția, de starea în care se află aceasta, se decide dacă este posibilă distrugerea ei pe loc sau într-un poligon „dacă prezintă pericol la ridicare și transport se distruge la fața locului pentru a nu risca explozia bombei în drum spre poligon, respectiv implicarea unor victime colaterale”, ne informează Dincă Dan, comandant de echipaj, plutonier adjutant.

Care este procedura distrugerii pe loc a unei bombe?

Se pune încărcătura de exploziv pe proiectil, se burează, adică se împrejmuiește de jur-împrejur, atât pe interior, cât și pe exterior cu saci de nisip sau de apă pentru ca efectul exploziv să fie unul cât mai scăzut.

De asemenea, meseria de pirotehnist presupune expunerea în fața unor riscuri imense, deoarece există posibilitatea ca în orice moment al misiunii să îți pierzi viața „să gândești de zece ori înainte să pui mâna pe bombă, altfel plătești cu viața”, exclamă unul dintre pirotehniști. Plătești cu viața deoarece o muniție are cel puțin o rază de 800 metri, care odată declanșată, impactul este atât de mare, încât efectul ei este ucigător.

Un efect ucigător a avut loc și când mai mulți ciobani la un loc au făcut un foc în mijlocul câmpului în scopul de a se încălzi și dintr-o dată s-a produs o explozie, iar toți cei prezenți au murit. După zile întregi de cercetări, s-a descoperit că sub arătura peste care au făcut focul se aflau mai multe grenade vechi, care au detonat în momentul întețirii focului. Un caz similar, a fost și cu un grup de studenți de la Academie,  care au găsit o bombă de aruncător pe care au lansat-o într-un foc de tabără. Efectul a fost unul cât se poate de tragic, încât aceștia au murit pe loc.

Există două categorii de grenade:

Potrivit afirmațiilor lui Dincă Dan, comandant de echipaj, plutonier adjutant, există două feluri de grenade: „defensive și ofensive, care se foloseau în războiul clasic, când luptătorii erau în tranșeu sau erau descoperiți”. În funcție de acest aspect, ei alegeau tipul grenadei. Bomba defensivă sare în toate părțile, împrăștiindu-se în milioane de bucățele de schijă de tablă și era folosită doar în momentul în care aruncătorul era acoperit, protejat de pericol și adversarul descoperit. Cea ofensivă era folosită în cazul în care aruncătorul bombei era descoperit, expus pericolului.

Echipamentul pirotehnistului:

Echipamentul pirotehnistului constă într-o cască cu vizor, nivelul trei, ce îi asigură acestuia un grad mare de protecție, vesta anti-schijă, respectiv un detector pentru muniții.

Zonele cu cele mai multe muniții:

„De regulă, proiectilele se găsesc în zonele unde au fost duse lupte grele, în Cel de-al doilea Război Mondial: zona Păuliș, Valea Crișului, zona localității Ineu, precum zona Aeroport Arad și zona Industrială”, afirmă George Pleșca, purtător de cuvânt ISU Arad.

„Îmi amintesc că la construirea autostrăzii nu am avut nici o zi de concediu. Zi de zi mergeam în misiuni pentru asanarea zonei”, mărturisește pirotehnistul, Dincă Dan. Tot acesta mai specifică faptul că „un proiectil nu vine niciodată singur”, vine însoțit cu alte proiectile, câteodată chiar cu zeci de proiectile.

Deznodământul ne aduce în vedere și ne convinge de faptul că pirotehnistul reprezintă tipul omului înțelept în alegeri, care dacă alege să facă o mișcare greșită, plătește cu viața lui.

Recomandările redacției