UTA a câștigat ieri pe stadionul Dinamo, în primul rând pentru că, individual și colectiv, este o echipă mai bună. Dar asta este o explicație simplistă deoarece nu întotdeauna echipele mai bune se impun în astfel de dueluri. Multe aspecte depind de alegerile tactice, adaptarea la condiții, factorul mental și, nu în ultimul rând, șansă. Toate acestea au fost ieri de partea UTA-ei și pentru că, spre deosebire de adversar, are pe bancă un antrenor care trăiește pe pământ și nu pe norișori rozalii care te fac să crezi că ești antrenor la Barcelona.

Faptul că UTA a început atât de bine meciul se datorează în primul rând strategiei lui Laszlo Balint de a-și împinge echipa într-un pressing extrem și sufocant în preajma careului advers. Nu a fost o alegere dictată neapărat de statutul de favorită cât, mai degrabă, de stilul de joc impus ilfovenilor de Ionuț Chirilă. Deși are la dispoziție jucători cu limite evidente, care din cauza situației echipei și a clubului se află într-o stare mentală caracterizată de orice, numai de siguranță nu, deși se juca pe un teren foarte prost, denivelat în așa hal încât ICRTI-ul nostru putea trece drept Wembley, antrenorul ilfovenilor insistă să le ceară elevilor săi să joace din pase, devieri și construcție elaborată de la portar. UTA a speculat foarte bine faptul că adversarilor li se cer lucruri care le depășesc aptitudinile de moment și, prin acel pressing agresiv de care vorbeam și-a impus punctul de vedere încă din prima secundă a meciului, câștigând aproape toate mingile încă înainte ca cei de la Clinceni să apuce să treacă măcar de mijlocul terenului. De remarcat și faptul că, spre deosebire de adversara sa, UTA a înțeles rapid că pe un asemenea teren este aproape imposibil să practici un fotbal elaborat, la firul ierbii, motiv pentru care a încercat să găsească soluții alternative, încercând și reușind de cele mai multe ori, să își impună punctul de vedere și într-un fotbal mai degrabă „fizic“.

O altă cheie importantă a meciului de ieri a fost siguranța defensivă arătată de Bătrâna Doamnă. Echipa lui Gyuszi Balint a arătat ca un prădător care nu dă nici cea mai mică șansă „vânatului“, neriscând niciun moment să își scape prada din gheare. Am văzut o așezare extrem de compactă a echipei, fără niciun milimetru de spațiu lăsat adversarului, o echipă sobră, care nu și-a asumat niciun risc inutil, niște jucători concentrați care n-au avut niciun moment de relaxare, nici măcar la 3-0. Jocul defensiv a fost din nou dominat de prestația fundașilor centrali, ambii remarcându-se printr-o colaborare foarte bună și intervenții sigure și simple. Iar când, siliți de imposibilitatea de a intra în careu, gazdele au apelat la șuturi de la distanță, Iacob a fost mereu la post.

Nu putem trece cu vederea faptul că, spre deosebire de alte meciuri, în special din sezonul trecut, UTA a avut jucători care peste această construcție solidă au venit cu amănuntele decisive în ultima treime: inspirație și execuție. Sigur, golurile au fost facilitate și de intervențiile greșite ale tânărului portar al Clinceniului (scuză în spatele căreia s-a ascuns și antrenorul ilfovenilor) însă la toate cele trei goluri jucătorii noștri au merite incontestabil. Execuțiile lui Hora au fost remarcabile. La primul gol lobul a fost executat perfect din viteză iar la al treilea, pare mai ușor decât este în realitate să trimiți mingea exact pe culoarul liber într-o pădure de picioare. De remarcat că la ambele goluri, Hora a fost și inițiatorul fazei, declanșând combinațiile letale cu Ubbink respectiv Passaglia. Cât despre Miculescu, oare câți dintre jucători ar fi ales să rămână concentrați, cu ochii la minge, la o fază la care portarul părea să aibă ultimul cuvânt?

În concluzie, putem spune fără teama de a ne înșela, că UTA a arătat ieri după-amiază exact cu trebuia să arate într-un asemenea meci: concentrată, sigură, superioară, totul pe fondul unui plan de joc corect și eficient. Ne dorim, cu siguranță, să vedem aceste atribute și în partidele următoare.

(foto: lpf.ro)

Recomandările redacției