Victoria românilor asupra sistemului

0
236

Mă număr printre cei care au rămas surprinşi de rezultatul turului doi al alegerilor prezidenţiale, unde Klaus Werner Johannis a învins categoric şi a devenit noul preşedinte al României. Surprins nu doar de victoria etnicului german, ci şi de maniera în care acesta a întors rezultatul primului tur, în urma căruia avea de recuperat aproape un milion de voturi!
În fapt, cei care m-au surprins au fost românii, şi nu doar cei din diaspora, ci inclusiv cei de acasă, în special din mediul rural. Dacă până acum cei cu drept de vot îşi exercitau dreptul constituţional într-o proporţie ce arareori depăşea 50 de procente, acum acest procent a ajuns la aproape 65%. Ceea ce în cifre s-ar traduce că s-au prezentat mai mult cu peste 2,5 de milioane de români decât se prezintă în general la urne. Iar dacă luăm ca reper alegerile europarlamentare din vară, acum s-a prezentat la vot un număr dublu faţă de iunie 2014 (11,6 milioane acum, 5,5 milioane atunci). Este clar că românii au reconsiderat importanţa prezenţei la vot, iar faptul că Johannis a fost perceput de mulţi ca fiind mai mult apolitic decât exponentul actualei clase politice a cântărit destul de mult. În fond, votul de duminică a fost un mod direct de sancţionare a politicienilor, un semnal de avertisment clar că dacă actuala clasă politică nu reuşeşte să se modernizeze, să se reformeze, atunci votul ca model de sancţiune va fi şi mai convingător.

Acum, greutatea cea mai mare stă pe umerii „neamţului” Johannis, care trebuie să-şi convingă alegătorii că el e „normal”, aşa cum s-a lăudat, că e altfel decât politicienii pe care românii i-au sancţionat, direct (adică Ponta) şi indirect (toţi ceilalţi 12 candidaţi din turul întâi, plus Băsescu, başca mulţi dintre cei care le sunt prin preajmă). Personal, n-am crezut că în turul doi va fi o explozie a prezenţei la urne. Mi-am bazat raţionamentul pe faptul că un vot-sancţiune putea veni şi în turul întâi, fie votând un candidat-surpriză, gen Macovei sau Brânză, fie votând pe doi sau mai mulţi candidaţi, pentru a anula deliberat şi protestatar buletinul de vot. Repet, n-am crezut şi recu­nosc că m-am înşelat amarnic, deşi mai mulţi prieteni mi-au spus că n-am PENTRU cine vota în primul tur, dar vor găsi ÎMPOTRIVA cui să voteze în runda decisivă.
De asemenea, cred că un factor decisiv l-au avut şi televiziunile „distructive”, adică Antena 3 şi România TV, care mai subtil sau mai grobian l-au „ciuruit” sistematic pe Johannis, folosindu-se în continuare de „sperietoarea” Băsescu şi catalogândul pe „neamţ” drept urmaşul regimului din ultimii zece ani. Dacă aşa cum avem „băsişti” şi mai ales „antibăsişti”, cele două televiziuni amintite n-au putut de­cât să-i coaguleze pe „băsişti” să iasă la vot şi, mai ales, să-i determine pe mulţi dintre „neutri” să voteze cu Johannis, fie şi datorită ideii de victimizare. Dincolo, oricât ar fi dat în Băsescu şi, prin extindere, în Johannis, cele două posturi TV n-au mai putut creşte „antibăsismul” pentru că acesta atinsese deja pragul de sus de mai multă vreme.
Cam aşa s-a creionat această veritabilă surpriză, probabil cea mai mare răsturnare de situaţie din istoria alegerilor din România. Ceea ce face din Johannis o speranţă pentru viitorul nostru, dar n-ar trebui să-l împingă pe „neamţ” spre o atitudine trufaţă. Pentru că, dincolo de votul pro-Johannis, duminică am înregistrat un vot împotriva sistemului. Johannis trebuie să demonstreze, nu doar cu vorbe, că nu este un exponent al sistemului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.