Vidul legislativ ne îngroapă în gunoaie

Am auzit, de multe ori, despre tonele  de gunoaie aduse în România și depozitate prin cele mai ciudate locuri. Se pare că, de câțiva ani buni, afacerile cu gunoaie au ajuns să reprezinte o afacere  foarte profitabilă pentru unii. De o vreme,  noi românii suntem interesați de tot ce aruncă alții, de la materiale plastice, cauciucuri, metale, substanțe chimice, resturi de la șantiere de construcție la haine, încălțăminte și alte produse second-hand.  Zeci de mii de tone de deșeuri importate anual  pe fondul unor lacune legislative, transformă țara într-o  groapă de gunoi a Occidentului.

Sub formulări de genul „comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor” sau „comerțul cu amănuntul al bunurilor de ocazie” peste 3000 de firme din România fac afaceri cu gunoaie, spun statitisticile.

Iar acest  business  a generat un interes tot mai mare în ultimii 10 ani.

,,Reciclarea, gestionarea deșeurilor, reprezintă doar o fațadă sub care multe dintre firme nu fac altceva decât să importe gunoaie și să le depoziteze în diferite locuri din țară. În România, industria reciclării, cu mici excepții, există mai mult pe hârtie sau în spoturile publicitare. Prea puține firme fac cu adevărat acest lucru, pentru acest proces necesită investiții importante, iar profitabilitatea nu este una foarte mare’’, afirmă managerul Frames.

O dovadă în plus a modului în care se face business în acest sector o reprezintă dimensiunea stocurilor, care a evoluat de la 234,7 milioane de lei în 2010 la 453,3 mil. lei în 2020. Altfel spus, multe dintre firme aduc deșeuri și le stochează, fără să le valorifice ulterior.

Cele mai multe deșeuri importate vin din țări precum Germania, Belgia, Olanda, Italia sau Marea Britanie, dar în ultima vreme au fost descoperite cazuri de importuri  din Japonia, China, Arabia Saudită și Hong Kong.

Pe lângă faptul că aducem în țară gunoaiele altora, nici cu deșeuile provenite de la români nu prea știm ce să facem. Reciclarea este doar un praf aruncat în ochii populației. Spre exemplu. Dorești o mobilă nouă. Foarte bine, dacă ai bani o cumperi. Dar ce te faci cu cea veche? Unde o duci? În cel mai bun caz o donezi celor mai săraci decât tine. Dar în cazul în care mobilierul în momentul dezmembrării nu mai poate fi refăcut ce te faci? Nu o poți dona pentru că nu dorești să-ți bați joc de nimeni, însă nici nu ai  unde să o arunci, pentru că este posibil să primești amendă.Deoarece persoanele fizice sunt amendate pentru orice, iar cei care fac afaceri cu tone de gunoaie scapă ne pedepsiți.  O soluție o propune firma de salubritate, care contra cost o ridică, sau alte firme mici care promit că transportă acest tip de deșeuri. Cu toate astea, terenurile virane și malurile apelor sunt pline de bucăți de mobilier, aparatură elecrocasnică sau materiale provenite din amenajări. Așadar pe lângă gunoaiele aduse din import avem și gunoaiele autohtone, depozitate la umbra ,,vidului legislativ” în domeniu.