de Paul Krizner

Am fost ș-om fi! Pintea Haiducul

Tăcerea muribundă a societății parcă începe să prindă putere, am ajuns la o sută de ani de când strămoșii noștri și-au dorit să fie uniți, și acum suntem mai divizați ca oricând, și mă gândesc oare chiar atât de puternici să fie cei ce ne destrămă? Sau ne-am moleșit noi.
În anul când ar trebui ca pe fiecare piept de român să fie un tricolor, în anul în care acești puțini o sută de ani îi sărbătorim, în anul în care ar trebui să fim mai încrezători în noi, da… în anul Centenarului suntem divizați și conduși de lichele care nu ar fi fost în stare să facă ce au făcut corifeii Marii Uniri.
Cred că întreaga clasă politică ar trebui schimbată, totul este putred, atât de putred încât și Opoziției îi este teamă să vină la putere. Sincer ce a fost, am văzut, ce este trăim, dar îmi pun întrebarea oare va mai exista un al doilea Centenar pentru România în condițiile de față?
Mi-e teamă că nu, mi-e teamă că dacă nu schimbam cu totul fața putrezită a politicii românești vom ajunge să asistăm neputincioși la propria noastră dispariție ca și popor.
Dar, dragilor, încă se mai aude sunetul buciumului din Apuseni, încă mai cheamă Iancu românii acasă. Români care au plecat pribegi prin țări străine ca să le facă pruncilor un trai mai bun în țara lor, și acum au văzut că s-a trecut peste limita oricărei normalității… da, vin români din cărări străine să-și elibereze iar țara de grofii de azi, care și pielea de pe noi au încercat să o ia.
Vin români cu lacrimi în ochi și cu durere când văd în ce condiții sunt tratați părinții lor în spitale, vin românii cu inima frântă de durere când văd ce au ajuns copiii lor de pe urma minților smintite ce ne conduc.
Apoi, gata…, gata cu mascarada asta, dragii mei, vin românii să-și recâștige țara, dar pentru asta avem nevoie de elite, de tineri devotați țării și oamenilor, aici cred că este marea problemă.
Lichelele au ajuns în funcții înalte pentru că nu am mai avut pe cine să punem să ne reprezinte, pentru că, la fel ca noi, scârbiți de ce se întâmplă în țară, au luat calea pribegiei, și totuși trebuie, da… trebuie să-i schimbăm, dacă nu vrem să ne întoarcem iar la regimuri dictatoriale.
Când îi aud pe unii că strada nu contează, îmi vine să-i iau la palme, iar alții care și-au mutat casa și familia în parlament, că doar poarta cimitirului îi mai scoate de acolo, vin și ne dau nouă lecții de democrație fiindu-le teamă de o mână de protestatari.
Domnilor, dar nu vedeți, că au sărit prețurile în aer, au crescut ratele la bănci, au crescut utilitățile, e haos și voi vă certați pe legile justiției ca să vă scăpați pielea, păi ce faceți voi e atentat la siguranța națională, dar stați numa că vin românii și altfel vor sta lucrurile în țară, sau mă gândesc la varianta că faceți legile în așa fel încât să nu cădeți prea tare.
Nu cred că mai există loc de dialog cu voi, de fapt nici nu ați avut, v-ați împărțit țara ca și cum ar fi fost moșia voastră, iar acum încercați să sugeți cât mai mult de la ea, vlăguind-o, dar nu pentru multă vreme pentru că vin românii să facă ce noi nu am putut pentru că nu ne-ați ascultat. Să vă ferească Dumnezeu de mânia asupritului, că numa voi și grofii din Transilvania veți ști ce înseamnă palma crăpată de muncă și n-ar fi rău să trăiți așa cum trăiesc cei din cătune, unde nici lumină nu au, nici drum ca să-i mai întrebe medicul de-i doare ceva.
Până la urmă trebuia să se întâmple și asta să vină românii din diaspora, nu cu drag la ei acasă, ci cu mânie și durere în suflet că țara lor, casa noastră a tuturor e tâlhărită pe față.
Nu vă mai este teamă și rușine de nimic, cum mai aveți curajul să vă priviți în ochii copiii, sau soțiile copii, (ca mai nou așa e moda, fata se mărită cu un bărbat de vârsta lui tata sau cu moșu), de fapt voi nu priviți decât la mamona (ban).
Ce ne așteaptă în acest an centenar, când ar trebui să fim uniți și să zâmbim, spre tristețea străinilor, de fapt suntem plini de ură, și divizați, despărțiți de tot ce este național și sublim, ne mințim, ne înjurăm, ne denigrăm, suntem falși, purtăm postave scumpe peste mantaua neagră, și ce-i mai dureros este că ne risipim și nu pot să văd nici cum un al doilea centenar, nu pot să văd România anului 2118 pentru că ea, cu astfel de politicieni nu va mai fi.
Totuși, dreptatea avea Pintea Haiducul „Am fost ș-om fi!” Dar voi domnilor politicieni? Dar voi aveți mare grijă… că vin românii!

Recomandările redacției