„Vine o zi, vine o zi când se va sfârşi/ Nimeni nu va şti, nimeni nu va şti oare când va fi”, spune refrenul unuia dintre cele mai îndrăgite cântele ale trupei Holograf. Acesta cred că trebuie să fie şi mottoul Guvernului Ponta, care, sunt din ce în ce mai sigur, că are zilele numărate la Palatul Victoria. Deşi nu se ştie când, momentul în care Guvernul PSD va fi nevoit să spună adio Puterii nu mai poate întârzia foarte mult. Noul PNL, partidul care l-a susţinut pe preşedintele Klaus Iohannis să ajungă la Cotroceni este pe cai mari, după victoria răsunătoare obţinută la sfârşitul anului trecut, iar în aceste condiţii este mai mult decât normal să încerce să-şi maximizeze succesul. De altfel, nici preşedintele nu a ascuns niciodată că îşi doreşte un executiv cu care să poată lucra în parteneriat, pentru a-şi putea duce la îndeplinire promisiunile făcute populaţiei în campania electorală.
În ceea ce-l priveşte, văzând că funcţia sa este umbrită de nori negri, premierul Ponta dă din colţ în colţ, încercând să se facă cât mai plăcut şefului statului. Dacă în campanie nu ştia ce să mai facă şi ce să mai spună pentru a-l pune într-o lumină cât mai proastă, acum nu mai conteneşte cu aprecierile. În plus, pe unde apucă, vorbeşte doar despre faptul că România are nevoie de stabilitate politică, astfel încât o eventuală moţiune de cenzură care să-i răstoarne guvernul nu este oportună. E adevărat, ţara are nevoie de stabilitate, dar avea nevoie şi în momentul în care Mihai Răzvan Ungureanu a fost trimis la plimbare, dar şi atunci când fostul preşedinte Traian Băsescu era suspendat, în mod discutabil, aş spune eu, doar pentru a-i face pe plac unui individ care a ajuns acum să-şi petreacă timpul la puşcărie. Deci prim-mi­nistrul Victor Viorel Ponta, nu prea are autoritatea morală să vorbească de nevoia de stabilitate a ţării, din moment ce a făcut parte din echipa care a contribuit tocmai la destabilizarea ţării. Nu fac parte din rândul celor care susţin că acţiunile de suspendare ale preşedintelui au fost practic lovituri de stat, pentru că nu a fost vorba de aşa ceva, dar nu au fost nici vreun exemplu de bună practică. Deşi au fost invocate anumite motive pe care le pot înţelege, le-am înţeles şi atunci, le înţeleg şi acum, deşi nivelul de trai a luat-o pe tobogan, din cauza unor măsuri nepopulare asumate de Băsescu, nu cred că ţara avea nevoie de circul pe care l-a avut atunci.
Iar o vorbă din bătrâni spune că „cine seamănă vânt, culege furtună”. Până acum, din păcate, furtună am cules doar noi, românii, după vântul semănat de USL. Iar circul de atunci, nu cred că va fi repetat şi acum. Lăsând la o parte faptul că nici după venirea  în fruntea bucatelor a celor de la PSD nu s-a trăit mai bine în România, din contră, s-au luat multe măsuri care ne-au făcut să o ducem din rău în mai rău, iar pomenile electorale oferite de premier în timpul campaniei prezidenţiale, reprezintă de fapt o frecţie la un picior de lemn, schimbarea va fi acceptată cu mult mai mare uşurinţă datorită uriaşului capital de simpatie de care se bucură acum Iohannis, capital care trebuie exploatat la momentul oportun, pentru că viitorul este imprevizibil în politică, în general, iar în politica la vârf cu atât mai mult.

Recomandările redacției