Izolarea la domiciliu provocată de Coronavirus nu a avut efecte asupra violenței domestice: cazurile de violență în familie s-au menținut ridicate.
Pandemia a adus un aport major asupra cazurilor de violență domestică. Ținând cont de faptul că am fost „captivi” în propriile locuințe, psihologii ne-au spus că s-au iscat neînțelegeri, frustrări și certuri între cupluri, familii, dar și între persoanele care locuiau împreună. Omenirea a fost pusă în fața faptului de a se conforma. Psihologii spun că, din cauza timpului îndelungat pe care l-au petrecut persoanele împreună, sub același acoperiș, au apărut multe cazuri de abuz interpersonal.
Mai precis, violența domestică este atunci când o persoană încearcă să controleze și să-și impună puterea asupra partenerului său într-o relație. Poate fi vorba de abuz fizic, abuz emoțional sau abuz financiar și poate avea loc între oricare membru al familiei sau al concubinajului.
În majoritatea cazurilor, acest abuz domestic este săvârșit de bărbați și experimentat de femei. Orice femeie poate fi afectată și se poate întâmpla în orice cămin.
Totuși, DGASPC Arad ne-a declarat că nu s-a constat o creștere a solicitărilor de servicii pe partea violenței domestice în perioada pandemiei.
„ Au fost înregistrate 156 de persoane victime ale violenței domestice care au dorit să beneficieze de servicii de specialitate”, ne-a spus Diana Vogel, purtător de cuvânt al DGASPC Arad, cu referire la anul 2020 și numărul cazurilor înregistrate de instituția respectivă.
În județul nostru, cele mai frecvente cauze care duc la violența domestică, conform DGASPC Arad, sunt: „consumul de alcool, gelozia şi situaţiile de divorţ”.
„DGASPC Arad are în subordine 2 centre destinate victimelor abuzului
domestic, în municipiu: un centru de recuperare și reabilitare pentru victimele violenței domestice și o locuință protejată pentru victimele violenței domestice.
Astfel, în centrele de plasament, în prezent sunt găzduite 2 persoane – victime ale violenței domestice”, ne-a mai spus Diana Vogel.
În anul 2012, statisticile din România arătau că 75%-80% dintre femei sunt abuzate în spațiul domestic (verbal, psihologic, fizic, sexual). Cu toate acestea, în general, Poliția intervine doar pentru a aplana conflictul și pentru a aplica amenzi contravenționale agresorului. În aceste condiții, în România, femeile preferă să continue să locuiască împreună cu soțul violent, decât să ceară ajutor instituțiilor statului.
La nivelul societății românești, se observă faptul că actele de violență domestică sunt considerate “probleme ale cuplului” și privite drept comportamente tolerabile.
Un exemplu concludent este dat de compararea rezultatelor a două sondaje de opinie: unul realizat în România – Barometrul de Gen (2000) – și unul în țările Uniunii Europene – Eurobarometrul 51.0 (1999).
La întrebarea cu răspuns multiplu “Ce instituții/organizații ar trebui să ajute femeile care devin victime ale violenței domestice?”, românii au răspuns astfel: cuplul trebuie lăsat să-și rezolve singur problemele (35%), ar trebui să intervină rudele (28%), Poliția (28%), vecinii (13%); la aceeași întrebare, europenii au dat următoarele variante de răspuns: familia și prietenii (96%), serviciile sociale (93%), serviciile medicale (93%), Poliția (90%).
Deși este un subiect important și un semn de alarmă pentru toți cei care trăiesc în familii și situații abuzive, românii, cu precădere femeile românce aleg să stea pe loc, în majoritatea cazurilor, ceea ce rămâne a fi îngrijorător.
