Vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, trebuie să recunoaștem că sintagma potrivit căreia America este conducătoarea „Lumii Libere” e cât se poate de adevărată, iar după Revoluția din 1989, și România face parte din „Lumea Liberă”. În aceste condiții, mișcările majore care au loc sau ar putea să aibă loc în viața politică din SUA ne intereresează și pe noi, pentru că într-un fel sau altul ne vor influența la un moment dat.
A mai rămas un an până la alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, iar politicienii care doresc să obțină sprijinul celor două mari partide, Partidul Democrat și Partidul Republican, au intrat deja în precampanie electorală. Din partea Partidului Democrat, printre numele cele mai cunoscute se numără cel al lui Hillary Clinton, fosta primă doamnă, care ulterior a încercat să obțină nominalizarea din partea Partidului Democrat, dar a fost învinsă de actualul președinte, Barack Obama, ce a numit-o secretar de stat și cel al lui Joe Biden, actualul vicepreședinte, despre care presa americană scrie că ar putea fi și el un potențial candidat. Din tabăra republicană, ies în evideță, în momentul de față, fostul guvernator de Florida, Jeb Bush, fiul lui George Bush Sr. și fratele lui George W. Bush și miliardarul Donald Trump. Acesta din urmă, membru al grupării conservatoare din Partidul Republican, Tea Party, pare a fi un candidat populist de genul Alexis Tzipras, Marine Le Pen, ca să înțelegeți mai bine, cum era pe vremuri Corneliu Vadim Tudor. Știind care sunt principalele temeri ale americanilor, Trump, care asemeni celor trei politicieni cu care l-am asemănat, „are vorbele la elˮ, după cum se zice în popor, transmite mesajele pe care vor mulți să le audă. Astfel, potrivit unor analiști, pare a fi republicanul cu cele mai mari șansă să obțină candidatura pentru Casa Albă, iar acest lucru este pentru mine îngrijorător. O vorbă românească spune că „din lucruri mici tragi concluzii mariˮ. Recent, cu prilejul unei întâlniri pe care a avut-o cu alegătorii, miliardarul a spus că pentru oprirea imigrației ilegale, o problemă reală, trebuie să recunoaștem, cu care au ajuns să se confrunte majoritatea statelor din lumea civilizată, SUA ar avea nevoie de un zid la granița cu Mexicul. Trump nu s-a oprit aici, și le-a spus celor prezenți că nimeni nu știe să construiască un zid mai bun și mai ieftin ca el, iar la sfârșit, cei care vor plăti vor fi tot mexicanii. Din punctul meu de vedere este o soluție rudimentară, demnă de Evul Mediu, pentru o problemă complexă, iar o persoană care vine cu astfel de idei în dezbaterea publică dă dovadă de o gândire potrivită pentru secolele în care se considera că Pământul este în centrul Universului, că Soarele se învârte în jurul lui, iar cei care aveau alte păreri erau trimiși pe lumea cealaltă, fără prea multă bătaie de cap. De asemenea, mergându-se pe aceeași linie de gândire, într-o epocă mai apropiată de noi, Zidul Berlinului a fost construit pentru a pune stavilă între oameni, iar Cortina de Fier, deși a fost vorba despre un simplu concept, a împărțit, zeci de ani, lumea în două.
Sigur, americanii au dreptul să decidă pe cine vor să primească la ei în țară, la fel cum au și ungurii, care s-au și apucat să construiască un gard la granița cu Serbia. Nu trebuie să uităm însă că Statele Unite ale Americii au apărut ca o reacție la absolutismul monarhic, fiind în secolele trecute un simbol al libertății, iar „Visul americanˮ a reprezentat o speranță pentru milioane și milioane de imigranți. Mulți dintre ei au reușit apoi cu timpul să transforme visul în realitate. Nu știu însă ce se va alege de acest vis, dacă politicieni care gândesc ca Donald Trump vor ajunge la Casa Albă.
